Una dintre inovaţiile Noului Cod Penal vizează conflictul de interese, infracţiune căreia modificările legislative de dată recentă tind să-i atribuie o relevanţă tot mai mare, cu impact deopotrivă asupra activităţii funcţionarilor publici şi a operatorilor din mediul privat.
Raportându-ne la definiţia oferită de către legiuitorul penal, în cuprinsul art. 301 din Noul Cod Penal, conflictul de interese sancţionează funcţionarul public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obţinut, direct sau indirect, un folos patrimonial. Pentru a intra sub incidenţa incriminării, folosul patrimonial trebuie să fi fost dobândit pentru sine, pentru soţul sau pentru o rudă a funcţionarului public, pentru un afin până la gradul II inclusiv al acestuia sau pentru o altă persoană cu care funcţionarul public s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani, sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură.
Până aici lucrurile se prezintă într-o manieră logică şi fundamentată din punct de vedere juridic, neexistând diferenţe majore faţă de legislaţia anterioară. Funcţionarul public este astfel împiedicat a plasa prioritar interesele sale de natură privată în raport de cele specifice funcţiei pe care o are. Practic, legiuitorul încearcă prevenirea situaţiilor în care funcţionarul public s-ar afla în situaţia în care trebuie să aleagă între cele două categorii de interese, fiind obligat a-şi îndeplini atribuţiile în mod corect.
Funcţionarii publici şi conflictul de interese
Amintim faptul că sunt asimilate noţiunii de funcţionar public toate persoanele care exercită un serviciu de interes public pentru care au fost învestite de către autorităţile publice sau care sunt supuse controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public. Ca atare, un contabil autorizat ori un auditor financiar va răspunde pentru săvârşirea acestei infracţiuni în aceleaşi limite în care o face directorul unei societăţi ce deţine capital integral sau majoritar de stat ori un senator.
Discutabilă din perspectiva justificării sale apare extinderea textului incriminator şi cu privire la activităţile din sfera privată. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 308 din Noul Cod Penal pot fi trase la răspundere penală pentru comiterea acestei infracţiuni şi persoanele care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice asimilate funcţionarului public sau în cadrul oricărei persoane juridice.
Încă de la intrarea în vigoarea a Noului Cod Penal doctrina a atras atenţia asupra faptului că nu există nicio raţiune pentru care s-ar justifica o atare lărgire a conflictului de interese în mediul privat, fiind dificil de stabilit care este valoarea socială pe care legiuitorul urmăreşte a o proteja în ipoteze precum cea în care asociatul unic al unei societăţi cu răspundere limitată doreşte a-şi angaja o rudă în cadrul entităţii pe care o deţine.
În acelaşi timp, a fost remarcat faptul că noţiunea de „persoană care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în cadrul oricărei persoane juridice“ este una imprecisă, fiind greu de imaginat într-o asemenea ipoteză categoriile exceptate de către textul incriminator. Desigur, în prezenţa unor astfel de dispoziţii penale „atotcuprinzătoare“ revine în sarcina practicii de a trasa, poate indirect, criteriile de atragere a răspunderii penale pentru săvârşirea conflictului de interese şi astfel să fie evitate situaţiile în care nu există niciun interes public în sancţionarea conflictului de interese din mediul privat. De altfel, din momentul intrării în vigoare a Noului Cod Penal şi până în prezent, raporturile desfăşurate strict în mediul privat nu au reprezentat centrul de interes al organelor de urmărire penală.
Cu toate acestea, există circumstanţe ce ar putea intra în vizorul organelor judiciare, cum ar fi cazurile în care persoane care dobândesc statutul de funcţionar public pot ajunge să afecteze interesele societăţii în cadrul căreia au activat anterior, în cazul în care aceasta din urmă ar încheia un contract cu autoritatea/instituţia publică din care fac parte foştii angajaţi deveniţi funcţionari publici.
Situaţii sancţionate din ce în ce mai frecvent sunt acelea în care funcţionarul ia sau participă la luarea unei decizii prin care obţine foloase patrimoniale o societate administrată statutar de către un terţ, dar administrată „în fapt“ de către funcţionarul respectiv sau de către o persoană enumerată în cuprinsul art. 301 din Noul Cod Penal.
Sigur, este de înţeles îngrijorarea legiuitorului faţă de amploarea corupţiei şi a faptelor de evaziune fiscală astfel încât să urmărească a frâna colaborările între entităţi din care fac parte persoane între care există legături strânse de natură familială sau profesională. Dar nu putem să nu remarcăm în acelaşi timp faptul că infracţiunea analizată a fost transferată din sfera infracţiunilor de corupţie în cea a infracţiunilor de serviciu, valoarea pe care legiuitorul o protejează în acest mod fiind probitatea morală pe care trebuie să o manifeste orice persoană în exercitarea atribuţiilor la locul de muncă.
În acest caz, însă, ne întrebăm cum este afectată buna desfăşurare a relaţiilor de serviciu în ipoteza în care administratorul unei societăţi încheie un contract prin care achiziţionează anumite mărfuri sau servicii din partea unei societăţi al cărei angajat a fost în urmă cu 4 ani de zile, în lipsa unor indicii privind săvârşirea altor infracţiuni? Din contră, prin excluderea „de plano“ a unor potenţiali parteneri comerciali, textul de lege pare a îngreuna desfăşurarea relaţiilor de serviciu în mediul privat, mai ales pe pieţele mici sau în domeniile în care sunt puţini competitori.
Ca atare, în condiţiile unei reglementări criticabile, rămâne de văzut cum şi dacă va reuşi conflictul de interese să protejeze cu adevărat valoarea socială urmărită de legiuitor, fără a paraliza nejustificat activitatea operatorilor din mediul privat.
