Chiar dacă au fost discreți în momentul invaziei, după un an, rezervele sau ostilitatea lor se exprimă tot mai mult. Sprijinul acordat unei țări aflate în război, ascensiunea NATO, parteneriatul cu Washingtonul (considerat imperialist) și opoziția față de Moscova se ciocnesc cu credo-ul acestor mișcări politice din stânga social-democrației, dintotdeauna antimilitariste și antiamericane. Acest lucru provoacă tensiuni în cadrul formațiunilor politice, chiar și în sânul guvernelor, acolo unde coexistă mai multe tradiții, transmite Le Monde.

Livrările de arme către Kiev, mandatul de arestare pentru crime de război emis împotriva lui Vladimir Putin de către Curtea Penală Internațională, propunerea Chinei privind „rezolvarea politică a crizei ucrainene”, redenumită „plan de pace”, au fost tot atâtea oportunități pentru stânga europeană de a-și exprima dezacordul.

Documentul de la Beijing „poate fi o soluție”, dă asigurări în Franța coordonatorul formațiunii La France insoumise (LFI), Manuel Bompard, pe 21 martie. Asupra acestui punct, ca și în multe altele, spaniolii de la Podemos sunt de acord cu partenerii lor francezi. Red TV, canalul de televiziune online lansat la începutul lunii martie de fondatorul partidului, Pablo Iglesias, și-a dedicat una dintre primele emisiuni „Planului de pace chinez”, „cea mai sensibilă inițiativă de a ajunge la încetarea focului”.

Pe platoul de filmare, pentru a comenta, s-a aflat fosta șefă a canalului Russia Today în limba spaniolă, Inna Afinogenova, colaboratoare a noului canal. Potrivit acesteia, rapoartele din presa occidentală despre planul Beijingului păreau „scrise direct de un oficial al Departamentului de Stat al SUA”, care „consideră că trebuie ca oamenii să moară în continuare” în Ucraina.

„O rușine” pentru Podemos

Aceste poziții sunt împărtășite de o bună parte a coaliției de stânga aflate la putere în Spania, din care face parte Podemos, și acest fapt nu poate să nu afecteze buna funcționare în cadrul guvernului socialistului Pedro Sanchez. Opunându-se cu înverșunare Alianței Nord-Atlantice, pe care tind să o prezinte drept principalul responsabil pentru război, partidele unite sub eticheta Unidas Podemos s-au opus tuturor livrărilor de arme votate timp de un an de Parlament. Aceștia au refuzat să condamne invazia Ucrainei de către Rusia și au criticat în mod regulat deciziile lui Pedro Sanchez cu privire la Ucraina.

În octombrie 2022, la anunțul privind creșterea cu 26% a cheltuielilor militare în bugetul pe anul 2023, purtătorul de cuvânt al Podemos în Parlament, Pablo Echenique, a denunțat „rușinea” și „furia militaristă a NATO”, care impun război cu „mereu mai multe arme”.

Acest partid s-a abținut și la votul privind aderarea Finlandei și Suediei la NATO, iar neo-comuniștii din Stânga Unită (IU) au votat împotrivă. Și tonul continuă să crească la adresa Partidului Socialist.

În Grecia, partidul de stânga Syriza, aflat în opoziție, a condamnat ferm invadarea Ucrainei de către Rusia, dar a criticat ajutorul militar adresat Kievului. Încă din martie 2022, liderul partidului, fostul prim-ministru Alexis Tsipras, a declarat că trimiterea de arme în Ucraina reprezintă o „mare greșeală” și a întrebat Parlamentul „care ar fi beneficiile” ca Grecia să „se implice în război”. Decizia de a trimite patruzeci de tancuri BMP-1 staționate pe insulele grecești a fost criticată în mod deosebit, pe motiv că riscă să slăbească militar Grecia, care se confruntă cu provocări constante în aer și pe mare din partea Turciei.

Poziția partidului este însă destul de ambiguă. În octombrie 2022, europarlamentarii Syriza au aprobat un ajutor militar sporit pentru Ucraina, dar la 19 ianuarie s-au abținut cu privire la „o rezoluție care îndeamnă UE să înființeze un tribunal internațional special pentru a judeca crima de agresiune a Rusiei”.

Contradicţiile stângii germane

În Germania, războiul din Ucraina a pus în evidență contradicțiile formațiunii Die Linke (Stânga): sfâșiată între anti-imperialismul său inspirat de marxism, care o face să condamne „războiul de agresiune” al Rusiei, antiamericanismul său moștenit din Războiul Rece și antimilitarismul său visceral, care a determinat-o să ceară încetarea livrărilor de arme către Kiev și să condamne crearea unui „fond special” de 100 de miliarde de euro pentru Bundeswehr, decis de guvernul german.

Fondată în 2007 de membri ai aripii stângi a Partidului Social Democrat (SPD) și moștenitori ai Partidului Socialist Unificat (SED) din fosta Republică Democrată Germană (RDA), Die Linke se luptă să-și mențină unitatea în fața războiului din Ucraina.

În luna februarie, „Manifestul păcii” lansat de fosta preşedintă a grupului parlamentar, Sahra Wagenknecht, şi de feminista Alice Schwarzer a stârnit o dezbatere violentă în rândurile formațiunii. Semnat de circa 700.000 de persoane, textul nu a fost aprobat de mai mulți membri importanți ai conducerii partidului, care le-au criticat pe autore că fac jocul Kremlinului prin faptul că nu cer încetarea focului ca o condiție /a negocierilor/ și prin faptul că textul este ambivalent față de extrema dreaptă rusofilă și pro-Putin.

Disputa a finalizat „divorțul” dintre Wagenknecht și partidul său. Născută în RDG, Sahra Wagenknecht a anunțat în luna martie a.c. că nu va mai candida sub eticheta Die Linke, formațiune pe care o reprezintă în Bundestag din 2009.

Scindarea stângii belgiene

Pe 26 februarie, la Bruxelles, o demonstrație de stradă a atestat scindarea din stânga belgiană. În timp ce sloganul general era „Rusia afară din Ucraina”, au apărut și sloganuri foarte diferite, precum: „Opriți războiul SUA-NATO din Ucraina”.

Partidul Laburist din Belgia (PTB) a fost arătat cu degetul. Această formațiune de stânga radicală cu rădăcini maoiste este acum bine așezată, cu oficiali aleși în toate adunările federale și regionale. La sfârșitul lunii ianuarie, unul dintre adjuncții săi, Nabil Boukili, a susținut că adevărata problemă a conflictului este „expansiunea continuă a NATO spre Est” și că livrarea de arme Kievului adaugă „război la război”.

PTB a refuzat să adopte rezoluțiile de condamnare a agresiunii ruse din Senat și din Parlamentul regional flamand.

„Împingerea Italiei în război”

În Italia, Partidul Democrat este aliniat în spatele Kievului și al NATO, în schimb Mișcarea Cinci Stele (M5S) și partide de stânga precum alianța Sinistra-Verdi (stânga-verzi) critică sprijinul militar pentru Ucraina. M5S – un partid populist care a atras curente politice de diferite orientări – este de departe cel mai virulent. Pe 29 martie, președintele său, Giuseppe Conte, fost premier (2018-2021), a acuzat guvernul că a „împins Italia în război” prin continuarea livrărilor de arme. În ianuarie, deputații M5S au votat în unanimitate împotriva extinderii livrărilor de arme către Ucraina. Ofensiva rusă a fracturat partidul fondat în 2009 de comediantul Bepe Grillo. În iunie, fostul ministru de externe Luigi Di Maio a trântit ușa formațiunii, acuzându-l pe Giuseppe Conte că subminează eforturile guvernului de a sprijini Kievul.

În Parlamentul European, războiul din Ucraina este și el complicat de gestionat pentru The Left (Stânga), o grupare care reunește aleși ai partidelor de stânga radicală și de extremă stângă, inclusiv La France Insoumise, Die Linke și Syriza. Pe 24 februarie, cei 38 de europarlamentari ai săi au anunțat într-o declarație: „Continuăm să cerem pacea și diplomația ca singura soluție /pentru conflict/”. „Este unul dintre mesajele care reunește consens între noi toți”, recunoaște Manon Aubry, președintele The Left.

Această poziție se repetă la fiecare dezbatere. Pe de altă parte, aleșii grupului au votat eterogen la cele douăzeci și ceva de rezoluții privind Ucraina din ultimul an. Cu privire la condamnarea invaziei ruse, la ajutorul financiar pentru Kiev, la pregătirea summitului UE-Ucraina – parlamentarii stângii sunt împărțiți între pro, contra și abținere. „În sprijinul pentru poporul ucrainean, pentru refugiați, există o unanimitate puternică, dar în privința ajutorului militar acordat apar nuanțe”, explică Martine Aubry. „Deputații noștri din țările nordice votează în general toate textele în favoarea Ucrainei, în timp ce alții, adesea din sudul continentului, se abțin din cauza poziției lor istorice antimilitariste față de NATO” – completează un expert.

În multe curente de stânga din Europa, antiamericanismul rămâne o frână puternică pentru condamnarea agresiunii ruse.