Poziția Turciei, ca putere militară la Marea Neagra, și un pilon important al NATO în regiune, Ankara este de partea Ucrainei, dar dependența de gazul rusesc nu îi face decizia mai ușoară. În plus, Turcia deja are două fronturi deschise cu Rusia: conflicul din Siria și cel din Caucaz, scrie agenția EFE.

Varianta proUcraina

Ankara s-a poziţionat întotdeauna fără echivoc de partea Kievului şi a protestat în repetate rânduri faţă de ceea ce consideră a fi ocuparea ilegală şi opresivă a tătarilor, minoritate turcofonă din Crimeea anexată de Moscova.

În plus, Recep Tayyip Erdogan, a vizitat Kievul în februarie 2020 şi a anunţat o nouă vizită pentru 3 februarie anul curent, ceea ce se încadrează în strategia sa de a-şi întări relaţiile cu mai multe ţări din Europa de Est. Erdogan are relaţii bune şi cu România şi Bulgaria, parteneri ai Turciei în NATO, notează EFE.

Mai mult, Ankara este unul dintre cei mai interesanți furnizori de arme de mare precizie al Kievului. Turcia a vândut Kievului cel puţin 12 drone înarmate de tip Bayraktar TB2, produsul său militar de top, iar analişti locali cred că alte 24 de drone urmează să fie livrate autorităţilor ucrainene.

Relația cu Rusia

Edogan s-a arătat deseori ceva mai belicos cu diferite țări precum SUA, Germania, Olanda sau Franța. Ca urmare, Erdogan a căutat o apropiere de preşedintele Putin, și se pare că cei doi au întreţinut mereu o relaţie personală bună.

Pe de altă parte, Ankara și Moscova sunt pe poziții total opuse în conflictul sirian. Şi în Caucaz sunt tensiuni: după ce, graţie sprijinului Turciei, Azerbaidjanul a câştigat războiul împotriva Armeniei asupra teritoriului Nagorno-Karabah, acum frontiera dintre cele două ţări este controlată de o forţă de pace rusă, cu o prezenţă turcă simbolică.

Mereu, gazul rusesc

Turcia nu stă confortabil nici energetic față de Rusia. Ankara aduce din Rusia 33% din volumul total de gaz importat. Două gazoducte, Bluestream şi Turkstream, traversează Marea Mediterană, al doilea fiind inaugurat în 2020.

Închiderea robinetului rus ar provoca prăbuşirea imediată a economiei Turciei, în condiţiile în care gazul natural reprezintă 28% din consumul energetic turc. În plus, prima centrală nucleară turcă, a cărei inaugurare este prevăzută pentru anul 2023, este construită de compania de stat rusă Rosatom.

Aliat NATO cu arme rusești

În 2019, Turciei a cumpărat și instalat sistemul antirachetă rus S-400, cea mai avansată component a apărării turce. Acest gest a inflamat relaţiile turco-americane şi a dus la suspendarea participării Turciei la producţia avioanelor de vânătoare F-35. S-400 este un sistem mobil de apărare antiaeriană care poate intercepta avioane, rachete şi alte obiective aeriene la o distanţă de până la 250 de kilometri.

În octombrie 2020, Erdogan a confirmat că sistemul a fost testat la Sinop, port la Marea Neagră, dar actuala amplasare a S-400 este secret militar. Ankara dă asigurări că Moscova i-a transferat toată tehnologia necesară pentru operarea sistemului, ceea ce în teorie înseamnă că poate fi folosit pentru a proteja ţara în cazul unui conflict cu Rusia.

Însă o confruntare deschisă cu Rusia nu doar că ar reprezenta un risc enorm pentru economia turcă, ci ar obliga totodată Ankara să-şi încredinţeze apărarea – fără să pună condiţii – Alianţei Nord-Atlantice, lucru pe care în ultimul deceniu Erdogan l-a respins constant, pledând în schimb pentru o mai mare independenţă geopolitică.