România este țara în care bolnavii de cancer rămân frecvent fără citostatice, timp în care boala devine letală, îi ucide.

România este țara în care școlile, grădinițele, creșele sau chiar facultățile nu au medici, asistente sau cabinete funcționale.

Conceptul de prevenție în sănătate nu există pe plaiurile mioritice decât la nivel teoretic, pierdut undeva prin paginile vreunei cărți de specialitate.

În România se moare pe străzi din accidente rutiere mai mult decât din cauza oricărei pandemii, inclusiv de Covid-19. Educația precară și infrastructura minunată dar care lipsește cu desăvârșire sunt factorii care generează atât de multe tragedii în fiecare zi.

În România, normele de poluare nu sunt niciodată respectate. Instițutiile statului sunt inepte, impotente sau corupte, România fiind de altfel țara cu numărul cel mai mare de decese cauzate de poluare din Uniunea Europeană. Când aerul devine irespirabil, mai apare câte un politruc pe la TV să ne explice că s-au ars două cauciucuri de mașină sau au facut oamenii grătar duminica și din această cauză murim sufocați.

Nici normele de protecția muncii nu sunt respectate în România, pentru că pregatirea personalului, prevenția și echipamentele costă. Iar noi suntem săraci, nu putem plăti. Drept urmare murim sau rămânem invalizi.

Toate aceste lucruri adunate, dar și multe altele, fac speranța de viață în România să fie cu 6 ani mai mică decât cea a europenilor. A celorlalți europeni.

6 ani mai puțin la speranța de viață înseamnă că românii se pot bucura de dreptul lor constituțional câștigat prin muncă (pensia) cu 6 ani mai puțin decât ceilalți europeni. Asta în condițiile în care, dacă pensia ar fi calculată dupa principiul economisirii și nu al solidarității cum este acum, foarte puțini dintre noi vor ajunge sa cheltuiască integral sumele de bani acumulate pe perioada vieții active.

Cu alte cuvinte, statul român, comparativ cu alte state europene, datorită mortalității ridicate, are o povară bugetara mai mică și anume: 6 ani x aprox 5 milioane de pensionari aflați în plată = 30 de milioane ani de plată mai puțin pe parcursul unei generații.

Veți spune că acest calcul este înfiorător de cinic și sunt întru totul de acord cu cei ce vor spune asta, dar garantat guvernul așa calculează.

Și, cu toate astea, guvernul României consideră că nu este suficient și propune creșterea vârstei de pensionare, opțional la început dar cu tendință clară de a deveni obligatoriu ulterior, de la 65 la 70 de ani, chiar dacă speranța de viață la bărbați în această țară este de 71 de ani. Nu este exagerat astfel să spunem că odată intrată în vigoare această majorare, vom munci pana la moarte. Și un “ilustru” ministru al guvernului de dreapta, domnul Ghinea confirmă acest lucru printr-o declarație publică:

“Reporter: La o speranță de viață de 70 de ani, credeți ca cineva vrea să iasă din câmpul muncii cu picioarele înainte?

Ministru: Păi, asta e prezumția pe care mergem”.

Poate fi mai clar, mai limpede?

Până la urmă nici munca până la varste înaintate nu este un lucru rău neapărat, dar ea trebuie să fie o alegere. O alegere liberă și voluntară a individului. De aceea, pe perioada pe care el decide că dorește să muncească în continuare, trebuie să își primească dreptul lui (pensia) și, evident, retribuția corespunzatoare muncii pe care o prestează. A nu-i acorda pensia dupa 65 de ani (pentru că a decis să lucreze în continuare) înseamnă de fapt că tu, vremelnic guvern al României îi refuzi românului un drept constituțional.

Să mai facem un calcul simplu. În condițiile ieșirii la pensie la 70 de ani și nu la 65 așa cum este acum, deci cu 5 ani mai târziu, guvernul va plăti cu: 5 ani x 5 milioane de pensionari = 25 milioane ani de plată mai puțin la o generație. Adunați acest număr cu cel anterior (30 mil) și veți constata cu ușurință că guvernul român NU va mai plăti aproape nimic.

Atunci de ce mai cotizăm? Poate fi o întrebare foarte bună rămasă deocamdată fără răspuns.

O grămadă amorfă și anostă de vuvuzele și trompete politicianiste au ieșit pe televizoare încercând să vă convingă că actualul sistem de pensii nu este sustenabil. Nimic mai fals!

Sistemul de pensii devine sustenabil urmărind două obiective simple: slujbe cât mai multe și slujbe cât mai bine plătite!

Ceea ce încearcă să facă acum acest guvern este o mare ticăloșie. O ticăloșie cinică și perversă. Asta nu este reformă a sistemului de pensii, asta este genocid și furt!

Colac peste pupăză, ca să realizați absurdul grandios al situației, această măsură este propusă de statul român ca o condiționalitate de acces la niște bani (PNRR) luați cu împrumut în mare parte și returnați cu dobândă, bani pe care tot noi, aceștia ce vom munci până la groapă trebuie să-i plătim. Cum era vorba romîneasca? Și …. și cu banii luați?