Procesul de urbanizare in Romania nu se poate spune ca a regresat in ultimii zece ani, ci mai exact a stagnat. Comparativ cu media inregistrata pentru zona Europa de Est si Comunitatea Statelor Independente, de 66% populatie urbana, la ultima inregistrare statistica din iulie 1997, in Romania gradul de urbanizare era de numai 55%. Bilantul asezarilor umane arata ca peste jumatate din populatia urbana locuieste in orase de dimensiuni mici si mijlocii, intre 20.000 si 200.000 de locuitori, numai 12 orase avand peste 200.000 de locuitori.
Structura patriarhala se mentine in majoritatea localitatilor, ascunsa de constructiile de blocuri-paravan din „epoca”. In spatele acestora, a ramas trama stradala aleatorie, care produce mari dificultati dezvoltarii retelelor edilitare ca si desfasurarii traficului. Studiul „Strategia nationala pentru dezvoltare durabila”, elaborat sub egida Guvernului, constata lipsa elementarei culturi urbane in ceea ce priveste proiectarea si realizarea functiilor urbane, lipsa unei informari urbanistice de masa, depersonalizarea localitatilor cu efecte nebanuit de nocive asupra personalitatii umane (depersonalizarea individului).
Urmand recomandarile Cartei Europene a Amenajarii Teritoriului, sunt in curs de elaborare planuri de amenajare pe localitati. Pentru realizarea si punerea in opera a acestora este necesara introducerea unui management al asezarilor umane care sa monitorizeze utilizarea spatiului intravilan, sa constituie baze de date privind dezvoltarea functiilor urbane, sa estimeze echilibrul cerere/oferta de servicii si dotari.
In prezent retelele edilitare, de transport, educatie, sanatate sunt dimensionate la nivelul cererii de acum trei decenii. Intr-o situatie de risc se afla serviciile de aprovizionare cu apa curenta si canalizare care genereaza pericole pentru sanatatea locuitorilor. Spre exemplu, aprovizionarea cu apa potabila prin sisteme publice este asigurata pentru 63% din populatia tarii: la oras pentru 92,3% din populatie, la sate pentru 16% din populatie. Sisteme de canalizare functioneaza numai in 21% din localitatile tarii.
In atentia challengerilor la postul de primar si alte functii in administratia locala ar trebui sa stea si dotarea cu spatii de parcare, spatii de joc si spatii verzi a oraselor. In anii ‘80, situatia precara a acestor dotari urbane a fost inrautatita prin supraindesirea locuintelor care a contribuit decisiv ca unele cartiere de blocuri sa capete aspect de ghetou. Gradul de privatizare a fondului de locuinte este ridicat, peste 93%, ceea ce ar presupune o grija mai mare si pentru imprejurimile blocurilor. Cea mai mare parte din aceste locuinte se afla la mijlocul perioadei de serviciu, astfel ca este justificat efortul de intretinere si revitalizare.
In orase, locuintele sunt dotate in procentaj de 76% cu instalatii de apa calda, 99% cu instalatii electrice, 72% cu instalatii de incalzire centrala si 58% au gaze la bucatarie. Se mentin insa discrepante mari intre locuintele din mediul urban si rural in privinta serviciilor publice asigurate. Daca in unele cazuri se inregistreaza totusi o scadere a cererii – exemplu, incalzire centrala in unele localitati din lipsa capacitatii de plata – aceasta se datoreaza si lipsei de fermitate a Consiliului Concurentei care a permis marilor monopoluri din domeniul serviciilor publice, RomTelecom, Renel si urmasii sai, Romgaz, regiile de termoficare etc. sa-si creasca tarifele de peste 1.000 de ori din 1990 si pana in prezent, mult peste miscarea preturilor la celelalte grupe de marfuri. Din luxul investitiilor costisitoare, prin excelenta neproductive, aceste monopoluri sfideaza restul populatiei tarii. Oare cei din Consiliul Concurentei nu vad ce vedem noi toti?!
Amenajarea teritoriului in spirit european
Pentru prima data dupa 1989, in octombrie a.c., vom avea un Prim Plan National de Dezvoltare elaborat de Agentia Nationala de Dezvoltare Regionala.
Intre obiectivele strategice ce vor fi urmarite in amenajarea teritoriului si restructurarea asezarilor umane sunt:
q dezvoltarea durabila si echilibrata a regiunilor prin gestionarea cresterii si repartitiei spatiale a activitatilor;
q limitarea expansiunii oraselor – neocuparea zonelor libere, tampon si agricole in vederea pastrarii viabilitatii terenurilor agricole limitrofe asezarilor umane;
q ridicarea standardului de locuire prin dezvoltarea si intretinerea retelelor edilitare si a ofertei de servicii (reducerea pierderilor energetice la termoficare, transport public cu inalt grad de acoperire, cresterea retelelor de apa si canalizare in localitatile mici si mijlocii);
q stabilizarea fortei de munca in mediul rural si in orasele mici pentru reducerea migratiei, inclusiv prin echilibrarea ofertei de servicii dezvoltate in orase intermediare ca marime;
q realizarea de retele de circulatie capabile sa deserveasca sisteme de asezari care sa absoarba afluxul de populatie catre marile orase;
q evitarea polarizarii social-economice regionale pentru mentinerea capacitatii de suport a mediului, gandirea dezvoltarii prin proiecte de cooperare regionala (cele opt regiuni).