Premierul unionist al Irlandei de Nord, Arlene Foster, și-a anunțat miercuri, 28 aprilie, demisia, ea fiind victima unei fronde din partidul său legată de consecințele Brexitului asupra provinciei britanice. Arlene Foster, care a jucat un rol-cheie în negocierile pentru ieșirea Marii Britanii din UE, a declarat că va renunța la funcția de șef al partidului său, DUP, la sfârșitul lunii mai și la postul său de șef al guvernului local la sfârșitul lunii iunie, într-un comunicat difuzat de partidul său. „Odată ce va fi ales, voi colabora cu noul lider la aranjamentele pentru tranziție”, a precizat ea, după cum transmite Le Point.

Moment dificil pentru Irlanda de Nord

Plecarea sa vine într-un moment dificil pentru Irlanda de Nord, unde Brexitul a trezit tensiunile comunitare aflate la originea Tulburărilor, trei decenii de violență între catolici, partizanii reunificării cu Irlanda, și protestanți, în favoarea coroanei britanice. Aceste ciocniri, în care a intervenit armata britanică, au făcut aproximativ 3.500 de morți până la Acordul de pace din Vinerea Mare din 1998.

Arlene Foster, în vârstă de 50 de ani, partizană convinsă a uniunii provinciei sale cu coroana britanică, a revenit în funcția de prim-ministru al Irlandei de Nord în ianuarie 2020, după ce fusese nevoită să renunțe la funcția sa din cauza unui scandal privind gestionarea subvențiilor pentru energiile regenerabile. În timpul negocierilor privind Brexitul, rolul jucat de Arlene Foster, liderul DUP, în Parlamentul Londrei, unde a obținut o majoritate fragilă în guvernul Theresei May, i-a permis să influențeze negocierile cu Bruxelles-ul, partidul cerând o separare clară de UE.

Nu a putut împiedica controalele vamale între Irlanda de Nord și Marea Britanie

Dar, după victoria covârșitoare a conservatorilor lui Boris Johnson la alegerile legislative din 2019, care au pus capăt rolului DUP, această avocată de formaţie nu a putut împiedica stabilirea controalelor vamale între Irlanda de Nord și Marea Britanie. Această dispoziție prevăzută de acordul Brexit creează o frontieră vamală în Marea Irlandei pentru a împiedica revenirea la o separare între provincie și Republica Irlanda, membră a UE. Amânarea majorității controalelor hotărâte unilateral de Londra nu a împiedicat furia unioniștilor, până la punctul de a provoca zece zile de revolte la începutul lunii aprilie, de violență fără precedent după ani întregi.

Picătura care a umplut paharul şi a alimentat fronda a fost decizia lui Arlene Foster de a se abține în timpul votării, în aprilie, de către Parlamentul local, a unei moțiuni prin care se cere interzicerea terapiei de conversie pentru homosexuali, atitudine considerată prea timidă de către cei mai fundamentaliști din partidul său, cu o viziune ultraconservatoare în materie de moravuri.