Reuniunea consiliului este prevăzută pentru ora 10.00, ora Washingtonului /14.00 GMT/.

Cei 24 de membri ai forului, 23 de bărbaţi şi o femeie, ar dori să-l desemneze cel târziu joi, prin consens, pe succesorul francezului Dominique Strauss Kahn, dar dacă nu se degajă un consens decizia ar putea fi luată joi prin vot.

Luni, Christine Lagarde a obţinut un sprijin important din partea Chinei, ceea ce ridică la 10 numărul său de susţinători, ceilalţi nouă fiind cei şapte reprezentanţi ai Uniunii Europene /UE/, unul egiptean şi unul togolez.

Agustin Carstens se bucură de susţinerea a patru membri ai consiliului, un mexican, un argentinian, un australian şi un canadian. Reprezentantul brazilian al consiliului a dat de înţeles că li se va alătura acestora.

Cele două ţări cele mai influente din consiliu, SUA şi Japonia, au hotărât în schimb să menţină tăcerea până la final. Totuşi, luni, ministrul american de finanţe Timothy Geithner a sugerat că SUA ar putea face chiar de marţi o opţiune în favoarea dnei Lagarde.

Joia trecută, în discursul său în faţa consiliului de administraţie, Christine Lagarde a promis că nu da dovadă de indulgenţă faţă de ţările europene în dificultate şi că va încerca să vindece rănile lăsate de plecarea lui Dominique Strauss-Kahn, , inculpat pentru presupusă agresiune sexuală.

Ea a respins explicit eventualitatea unui ‘conflict de interese’ între cetăţenia sa franceză şi ajutorul FMI pentru trei state membre ale zonei euro – Grecia, Irlanda, Portugalia. Această posibilitate a fost evocată cu zece zile în urmă de rivalul său în cursa pentru FMI, mexicanul Carstens.

La rândul său, Agustin Carstens a pledat marţea trecută în faţa consiliului de administraţie al Fondului pentru o creştere a resurselor permanente ale instituţiei susţinute de statele membre.

FMI are în prezent resursele cele mai mari din istoria sa, cu peste 660 de miliarde de dolari la dispoziţia ţărilor cu venituri medii. Dar aproape două treimi din această sumă nu este decât împrumutată Fondului de în jur de patruzeci din cele 187 de state membre.

Carstens a cerut totodată o ‘ajustare a dimensiunii de cote părţi’, sumele acordate în mod permanent de cele 187 de state membre în funcţie de mărimea economiilor lor, care stabilesc drepturile lor de vot.
SURSA: Agerpres