Deziluzionat de sistemul bancar romanesc care nu-si prea onoreaza obligatia de a credita intreprinzatorii, un alt liberal de frunte, Dinu Patriciu, a propus decapitarea sistemului bancar prin inlocuirea de facto a Bancii Nationale cu un consiliu monetar.
Teoretic vorbind, consolidarea monedei nationale printr-o ancorare fata de o valuta puternica, de exemplu euro, ar fi de natura sa stimuleze investitiile straine, sa creasca gradul de antrenare in comertul international si, in acest fel, sa sprijine echilibrul contului curent si balanta de plati externe.
Ce se intampla efectiv insa in Romania? Inflatia scade ca efect al scaderii puterii de cumparare (contractarea pietei interne); desi moneda se devalorizeaza in raport cu valutele tari, nu are loc o crestere a competitivitatii exporturilor. Iar o moneda scumpa, garantata de moneda de rezerva, care opereaza in cadrul unui consiliu monetar, ar descuraja si mai mult exporturile.
Toate aceste efecte perverse sunt cauza aplicarii de remedii clasice unei economii nerestructurate. Dovada cea mai pertinenta o constituie cresterile de productie din anii 1995-1996, care nu au facut decat sa accentueze criza.
Profesorul american Geoffrey Sachs, consilier pentru tranzitie al guvernelor polonez si bulgar a sugerat Guvernului roman cu ocazia recentei vizite la Bucuresti ca solutie la actuala dezechilibrare a balantei de plati externe sa stimuleze investitiile straine si exporturile, dar in nici un caz nu poate fi vorba de instituirea unui consiliu monetar in Romania.
Consiliul Monetar stimuleaza investitiile straine, intrucat plasamentele in moneda nationala sunt garantate de moneda de rezerva. Practic insa, daca nu are loc o restructurare in economie, care sa modifice raporturile de productivitate, intre natiuni nu se pot atrage investitii. In ceea ce priveste exportul, intarirea relativa a monedei nationale echivaleaza cu o scumpire a marfurilor oferite la export si genereaza, ca atare, o stagnare. Toate aceste fenomene au fost verificate in tari ca Letonia, Lituania sau Bulgaria, in care au functionat temporar institutii de tipul consiliului monetar. Dintre toate solutiile de redresare a balantei comerciale si de plati, consiliul monetar apare ca o ultima solutie pentru guvernatorul BNR Mugur Isarescu.
Drept conditii prealabile sunt mentionate unele norme elementare ale functionarii mecanismului economic: respectarea disciplinei contractuale, a disciplinei fiscale, a echilibrului salarii/productivitate si a echilibrului bugetar.
Mult mai dur este directorul general al Institutului National de Economie, prof. Constantin Ionete, care isi argumenteaza astfel pozitia: „Este surprinzatoare aparitia unei galerii de fani ai instituirii unui Consiliu Valutar in tara noastra. Scos din muzeul organizarii sistemului monetar in coloniile britanice cu aproape doua secole in urma, modelul este investit cu forte miraculoase pentru iesirea din colaps economic a tarilor saracite din zona dictaturii „socialismului real” sau altor forme de dictatura, cu economie administrata de stat.
Sub rezerva ipotezei ca esenta metodei este cunoscuta (ceea ce mi se pare indoielnic), apar necesare unele precizari privind adecvarea ei la starea de criza prelungita a economiei romanesti.
In primul rand, in cele cateva cazuri experimentate, Consiliul Valutar, cunoscut si sub alte denumiri, a aparut necesar pentru depasirea prabusirii monedei nationale si a sistemului bancar, ajuns in pragul incetarii de plati. Semnalul integrator al acestei stari il constituie hiperinflatia, definita prin cresterea medie lunara a preturilor de consum cu mai mult de 50%. De exemplu in Bulgaria, indicele preturilor de consum a crescut, fata de 1990 = 100, la 4.606% in 1995, la 10.273 si la 121.456 in 1997 (sursa datelor: Monthly Bulletin of Statistics, Natiunile Unite, noiembrie 1998).
In Romania, in toata perioada tranzitiei, preturile au ramas inca departe de hiperinflatie. Intre 1990-1997, variatia lunara a preturilor de consum s-a inscris intre limita minima de 2,1% si maxima de 12,1%, cele mai inalte niveluri apartinand anilor 1993 si 1995. In 1998, cresterea mediei lunare a preturilor de consum a fost de 2,9%.
In al doilea rand, principalul obiectiv urmarit de Consiliul Valutar il constituie controlul ofertei de masa baneasca prin relatia automata, emisiune baneasca – marimea rezervelor internationale ale tarii, constituite in devize libere, dominate de valuta de referinta. Prin exclusivismul sau, aceasta relatie devine masura tuturor lucrurilor si o cenzura a tot ce este permis sau interzis in economie.
Printr-un mix de politici monetare elastice si folosind instrumente variate (nivelul dobanzilor, rezerve minime obligatorii, sterilizarea excesului de masa baneasca, cursul de schimb flotant al leului) BNR a urmarit acelasi obiectiv: controlul ofertei de bani. Ancora acestei politici a constituit-o controlul bazei monetare, in particular al numeralului, cu accentul pe intrarile de moneda primara in circuit.
Rezultatele sunt cunoscute si apreciate atat in rapoartele FMI, cat si in analizele organelor Comisiei Europene. Masa baneasca a constrans in mai multe perioade de varf de criza la scaderi spectaculoase ale inflatiei. Piata monetara si cea valutara functioneaza in conditii normale.
In al treilea rand, Consiliul Valutar functioneaza in conditiile abdicarii puterii de stat si a clasei politice de la gestionarea crizei economice si ale cedarii raspunderii unui organism de supraveghere internationala, care este, de regula, cel ce acorda creditele in devize necesare constituirii rezervelor internationale de sustinere a actiunii.
Exemplul Bulgariei, invocat adesea in favoarea extinderii modelului in tarile in tranzitie, a dovedit progrese in apropierea de echilibru a unora din variabilele macroeconomice. Nu acelasi lucru se poate spune despre variabilele economiei reale. Fata de 1990 = 100, indicele productiei industriale a reprezentat 61% in 1996, 47% in 1997 si sub 37% in lunile ianuarie, martie 1998.
In Romania, nu conditiile variabilelor monetare necesare progreselor tranzitiei au fost cauza dezechilibrelor, ci intarzierea reformelor si costurile necesare.”