O anchetă sectorială a instituţiei pe piaăţa berii a constatat că unităţile HoReCa încheie fie contracte privind prestarea anumitor servicii de promovare în beneficiul produselor unor producători, fie contracte prin care producătorii dau spre folosinţă gratuită echipamente pentru comercializarea berii la draft care conţin clauze restrictive. Problema cu contractele de promovare este exclusivitatea la expunere prevăzută. În unele cazuri, arată Consiliul, se prevede şi achiziţionarea unui volum minim de bere şi / sau limitarea sursei de aprovizionare la distribuitorii desemnaţi.
Instituţia are obiecţii faţă de clauzele din contractele privind instalarea echipamentelor pentru berea draft. Astfel, acestea au o durată nelimitată, iar restaurantele nu au posibilitatea să le denunţe, neputându-şi astfel schimba furnizorul şi să aducă în ofertă şi mărcile altor producători de bere. Dinpunctul de vedere al Consiliului, în acest fel se reduce presiunea concurenţială asupra producătorului, proprietar al echipamentului.

Exclusivitate pe maximum cinci ani

Pentru a creşte concurenţa pe segmentul HoReCa, Consiliul face mai multe recomandări. Prima este introducerea în contracte a opţiunii ca unităţile din domeniu să poată denunţa unilateral acordurile privind echipamentele de draft, fără penalităţi.
De asemenea, contractele privind plasarea dozatoarelor ar trebui limitată la maximum cinci ani, cu posibilitate de prelungire prin renegociere şi nu tacit, ca în prezent. Restaurantele şi hotelurile ar trebui să poată cumpăra, cu acordul producătorilor, echipamentul draft după perioada iniţială de cinci ani, la valoarea reziduală.

Probleme cu frigiderele sau umbrelele împrumutate în condiţii de exclusivitate

Tot la cinci ani ar trebui limitată, consideră Consiliul Concurenţei, şi durata clauzelor privind acordarea sub formă de împrumut a unor bunuri, cum sunt vitrinele frigorifice, copertine, corturi, încălzitoare de terasă, baruri mobile, umbrele, garduri de împrejmuire, meniuri sau mobilier. Acestea sunt, de regulă, mijloace de promovare pentru producătorii de bere, având imprimate siglele acestora, iar restaurantele le primesc „gratuit”, dar în condiţii de exclusivitate.

Contractele se prelungesc, de regulă, tacit, iar autoritatea de concurenţă consideră că acest lucru ar trebui să se poată face prin renegociere.

O altă recomandare a Consiliului vizează eliminarea din contracte a clauzei referitoare la achiziţionarea volumelor agreate de la distribuitorul indicat de producător.

Berea, o piaţă de oligopol

Studiul făcut de Consiliul Concurenţei pe piaţa berii arată că aceasta este concentrată, de tip oligopol. Patru mari producători (companiile internaţionale SAB Miller – Ursus, Haineken, Molson Coors – Bergenbier şi URBB – Grupul Carlsberg) deţin împreună 85-90% din piaţa românească. Pe lângă aceştia, mai există doi producători autohtoni care au dezvoltat capacităţi de producţie mari (Romaqua şi European Food) şi patru producători independenţi care au doar prezenţă regională şi cumulează o cotă de piaţă mai mică de 5% (Bermas Suceava, Martens Galaţi, Imex Satu Mare, Albrau Oneşti).

Principalii producători au reuşit să reducă presiunea concurenţială printr-o strategie de consolidare a portofoliilor de produse pe segmente diferite. În paralel, micii producători şi-au axat strategia pe colaborarea cu retailul modern pentru promivarea de mărci private.

Românii, mari băutori de bere la PET

Consumul de bere la draft, cu mare tradiţie pe piaţa europeană, nu are însă o mare amploare în România. Din totalul vânzărilor de bere, nu reprezintă nici 5%, potrivit analizei Consiliului Concurenţei. La nivelul întregii pieţe, ponderea cea mai mare în consum o are berea la PET, care reprezintă 54% din berea comercializată în ţară, urmată de berea la sticlă (circa 28%). Dozele metalice urmează cu o pondere de 10-15% din piaţă.

Berea din segmentul mediu concentrează 46% din totalul cantităţii comercializate, cea din segmentul econi’omic – 33%, bereas premium – 19%, iar cea superpremium doar 2%.

Magazinele de cartier sunt cele prin care se realizează mai mult de jumătate din vânzări. Hotelurile şi restaurantele au o cotă de 25%, hypermarketurile şi supermarketurile – 15%, iar comercianţii cash&carry – 8%.

Avertismente pentru distribuţia exclusivă a primilor doi jucători

Contractele exclusive se practică în piaţă, arată Consiliul Concurenţei, şi în distribuţia angro de bere, cu recomandarea preţului de revânzare sau a preţului maxim de revânzare. Astfel de contracte exclusive sunt exceptate de la aplicarea legii concurenţei doar dacă furnizorul şi cumpărătorul au cote de piaţă (luate individual) mai mici de 30%.
Primii doi concurenţi din piaţă au însă cote de peste 30% într-o piaţă de tip oligopol, motiv pentru care Consiliul le recomandă să îşi facă o autoevaluare a sistemului de distribuţie exclusivă pe care îl practică, pentru a stabili dacă acordurile încheiate conduc la e reală creştere a eficienţei care contracarează reducerea concurenţei intramarcă.