Scăderile masive ale acţiunilor de la Bucureşti, de 80%-90% faţă de maximele din 2007, au dus bursa înapoi aproape şase ani. Situaţia este mult mai dramatică pentru cei care au investit pe piaţa americană.
După calcule amănunţite ale pierderilor din portofolii, ca rezultat al deprecierii masive a cotaţiilor, brokerii au început să treacă la socotirea scăderilor în ani. Din acest punct de vedere, bursa românească stă mai bine decât cea americană (bursa din New York fiind considerată barometrul pieţei internaţionale de capital). În timp ce indicele principal al Bursei de Valori Bucureşti (BVB), BET, a pierdut aproape şase ani, ajungând la valorile din 2003, cel mai cunoscut indice american, Dow Jones Industrial Average (DJIA), a coborât până la cotaţiile din 1997, adică a pierdut circa 12 ani.
Comparaţia poate părea forţată în condiţiile în care DJIA are o istorie de peste un secol, iar BET a fost lansat în 1997. „Nu putem lua împreună cei doi indicatori, istoria fiecăruia este complet diferită, ceea ce face ca valorile să nu fie comparabile“, spune Victor Safta, director X-Trade Brokers România. Pentru un simplu investitor însă, istoricul este mai puţin relevant atunci când îşi numără banii din portofoliu. Valabilă mai ales în cazul fondurilor de investiţii specializate, cum sunt şi cele de pensii private, pierderea în ani este semnificativă. Practic, o investiţie efectuată în urmă cu 12 ani în portofolii asemănătoare celor doi indici menţine, în prezent, fondul român pe profit, însă îl duce la zero pe cel american. Iar profitul se menţine în ciuda scăderii de circa 31% din acest an a indicelui BET şi a celei de aproximativ 21% a DJIA.
Evident, diferenţierea se face şi prin amploarea creşterilor anterioare. În ultimul deceniu, bursa de la Bucureşti a crescut mult mai mult decât pieţele dezvoltate. „După scăderea de la lansarea indicelui în 1997 şi evoluţia stabilă până în 1999, indicele BET a crescut continuu, de la aproximativ 500 de puncte până la peste 10.000“, spune Răzvan Paşol, preşedintele Intercapital Invest. „Cu alte cuvinte, cine investea 1.000 de lei într-un portofoliu mediu al pieţei în 1999, avea 20.000 de lei în 2007.“
Mişcare ciclică pentru indicii bursieri
Un alt element interesant al comparaţiei cu indicele american, pornind de la corelarea BVB cu pieţele dezvoltate, este ciclul de 12 ani prin care trece bursa din New York. Recentul minim al indicelui DJIA încheie un ciclu care are loc pentru a treia oară în istorie, precedentele fiind în anii 1920-1930 şi în 1960-1970. De fiecare dată, indicele şi-a modificat direcţia şi a continuat să crească vreme de mai multe decenii. Dacă istoria se repetă, DJIA ar trebui să fie, în acest moment, aproape de punctul de întoarcere sau de intrarea într-o zonă de consolidare. Vestea bună pentru noi ar fi că şi bursa autohtonă ar putea urma exemplul.
Atingerea minimelor trendului descendent sau momentul schimbării de direcţie rămân lucruri pe care nu le poate prognoza nimeni cu precizie. Recomandările brokerilor sunt în continuare de prudenţă sau de acumulare în paşi mici a unor acţiuni care să fie foarte bine cunoscute. „În această perioadă, investiţiile cele mai bune sunt cele cu venit fix, de tipul obligaţiunilor şi fondurilor de obligaţiuni“, spune Răzvan Paşol. Scăderea din ultimele 20 de luni este însă foarte mare, ceea ce face ca preţurile acţiunilor să fie foarte atractive în prezent, atât în România, cât şi în pieţele dezvoltate. Iar una dintre regulile importante ale planurilor de investiţii spune că achiziţia trebuie făcută înainte ca acţiunea să-şi atingă minimul.
Cursul de schimb şi bursa merg mână în mână
O altă corelare interesantă pentru BVB este cea dintre indici şi cursul euro/leu. La mijlocul anului 2007, când indicii bursieri erau la maxime istorice, leul înregistra cea mai mare valoare faţă de euro, la un curs de aproximativ 3,1 lei/euro. De atunci, moneda naţională s-a depreciat aproape 39%, până la minimul acestui an, de peste 4,3 lei/euro. Cotaţia minimă pentru leu a coincis din nou cu valori foarte mici pentru bursă, indicii coborând sub minimele anului trecut. Dacă această corelare se va menţine, iar leul nu va mai scădea în faţa euro, putem spune că ne apropiem (sau chiar am atins) partea de jos a trendului descendent. Din păcate, previziunile referitoare la cursul euro pentru acest an se înscriu într-un tunel de variaţie de până la 4,5 lei, ceea ce înseamnă că deprecierea monedei nu s-a încheiat.
Continuarea crizei poate da însă toate calculele peste cap. Anunţurile de pierderi aferente anului trecut nu vor lua sfârşit decât în luna aprilie, când va fi încheiat anul fiscal 2008-2009. Printre cele mai recente: cel al băncii elveţiene UBS AG, cu pierderi de 14,2 miliarde euro, mai mari decât cele estimate iniţial. Dacă deprecierile masive ale pieţelor dezvoltate vor continua, piaţa de la Bucureşti nu va putea evita o nouă scădere. Speranţele se îndreaptă mai mult către stabilizarea economiei, care să ducă şi la creşterea încrederii investitorilor şi la revenirea acestora în număr mare la cumpărare. Situaţie care nu este deloc imposibilă.
