Constantin Tănase a avut parte de o moarte misterioasă
În sufletele noastre, Constantin Tănase a fost un far al artei dramatice, iluminând scena teatrului românesc cu talentul său.
În lumea lui, fiecare cuvânt rostit era un dans subtil între umor și melancolie. Moartea sa a fost o taină tulburătoare, o dramă care a zguduit chiar și inimile celor mai duri români.
Se crede că Armata Roșie a fost cea care „a stins lumina” pentru marele actor, căci îndrăznea să râdă în fața ei. Totuși, memoria lui trăiește prin fiecare aplauze, prin fiecare amintire a acelui amuzant „Davai ceas, davai palton”, care a stârnit zâmbete și revolte, deopotrivă.
Pe data de 29 august 1945, când țara era umbrită de regimul bolșevic, Constantin Tănase și-a luat rămas bun de la această lume. Constantin Tănase a compus un cuplet care sfida Armata sovietică. Prețul pentru această îndrăzneală a fost mare, cu amenințări de moarte și interdicții puse pe arte. Totuși, în fața acestor presiuni, el a rămas neînfricat, refuzând să se lase intimidat.
Ultima apariție a lui Constantin Tănase
În fața oamenilor, într-o seară memorabilă, a apărut îmbrăcat într-un pardesiu enorm, ceasuri înșirate pe mâini. Liniștea s-a făcut în sala întunecată.
Ochii spectatorilor au strălucit în așteptare. Fără să spună un cuvânt, și-a dezvăluit mesajul prin gesturi, deschizând pardesiul pentru a dezvălui un ceas imens cu pendulă.
„El tic, eu tac, el tic, eu tac”, a spus el, iar ecoul cuvintelor sale a răsunat în sufletele tuturor.
În acea perioadă, Bucureştiul era sub ocupaţie rusească. De la Mihail Sebastian a rămas următoarea povestire despre acele vremuri tragice:
„Soldații ruși vio***ză femei, opresc mașini în stradă, dau jos pe șofer și pasageri, se urcă la volan și dispar. Magazine prădate.
După-masa, la Zaharia, au năvălit vreo trei și au răscolit casa de fier, de unde au luat ceasornice (…) azi-dimineață o tanchetă sovietică fugărind o mașină particulară pe care voia s-o confiște.
Incidentele de stradă continuă. Trecători busculați ca sa dea ceasul. Ceasul e ideea fixă a soldatului rus.”
Constantin Tănase a ironizat jafurile armatei sovietice:
„Rău a fost cu «was ist das»
Da-i mai rău cu «davai ceas»
De la Nistru pân’ la Don
Davai ceas, davai palton
Davai casă si moșie
Harașo, tovărășie!”
Două zile mai târziu, vestea cutremurătoare a morții sale a înnegurat poporul. O întrebare a rămas pe buzele tuturor: „Au fost rușii cei care l-au ucis sau nu?”
Ani de zile au trecut de atunci, dar întrebarea rămâne fără răspuns.
Nepotul său ar fi spulberat misterul, dar îndoiala multora rămâne
La un moment dat, nepotul său le-a povestit tuturor că marele actor a murit din cauza unui blocaj renal cauzat în urma unui tratament cu 20 de aspirine/zi.
Avea o infecție faringiană apărută după ce a băut zece halbe de bere rece într-o zi călduroasă de vară.
Filmul „Actorul și sălbaticii” cu Toma Caragiu, inspirat de povestea lui maestrului Tănase
Povestea aceasta a inspirat şi filmul „Actorul și sălbaticii” din 1975, cu Toma Caragiu, Mircea Albulescu, Margareta Pogonat, Ion Besoiu şi Mircea Diaconu.
Marele Toma Caragiu îl interpretează în film pe Costică Caratase, actor şi director de teatru, un personaj inspirat de Constantin Tănase.
Caratase pregătește un nou spectacol care se dorește a fi o satiră virulentă împotriva nazismului și a Mișcării Legionare, considerându-i pe legionari ca fiind niște „ticăloși care vor să vândă țara asta lui Hitler”.
La fel ca şi în cazul real al lui Constantin Tănase, primeşte ameninţări cu moartea, însă nu se lasă înduplecat.
Monologul final al lui Toma Caragiu din „Actorul și sălbaticii” rămâne un moment de referinţă pentru cinematografia românească.
