Orice elev știe de la orele de Istorie că prima lege fundamentală a statului comunist a fost cea din 13 aprilie 1948 prin care întreaga legislație capitalistă era de domeniul trecutului. Modelul stalinist din 1936 devenea lege pentru un popor ce urma să fie supus unui experiment economic, social și politic fără precedent.
Sistemul comunist avea părți de fațadă, mai plăcute cel puțin în teorie, și părți ascunse, cele ce aduceau nenorociri inimaginabile pentru un om normal și echilibrat.
Poliția politică a lui Iosif Stalin a avut grijă să ofere o scurtă constituție secretă pentru proaspetele victime intrate în lagărul comunist și la 2 iunie 1947 directiva era gata. Erau numai 45 de paragrafe, dar au fost suficiente pentru nenorocirea pe decenii a comunităților supuse nemerniciei celor ce se considerau un fel de fȕhreri, de unici cunoscători ai evoluției societății spre un viitor presupus luminos.
Regimul de la Kremlin nu suporta țărănimea
Țărănimea era o categorie socială pe care regimul de la Kremlin nu putea să o suporte și au fost aplicate măsuri dure pentru modelarea satelor. Cum oamenii n-au putut să priceapă ceva din intențiile politrucilor, poliția politică s-a ocupat cu exterminarea celor mai avuți, dar nici cei ce n-au vrut să renunțe la micul lor petic de pământ n-au scăpat cel puțin de trimiterea în lagărele de exterminare ale autorităților ce proclamau mereu o creștere a gradului de fericire. Chiar dacă în România pătura țărănească reprezenta cam 80% din populație, acest simplu detaliu n-a avut importanță pentru autoritățile de la București. Au primit indicația de al Moscova și au trecut la aplicarea ei cu o energie demnă de o cauză mai bună.
Se stabilea în mod clar că mica gospodărie țărănească trebuie asaltată cu măsuri administrative pentru ca nu cumva să fie rentabilă, să sporească nivelul de trai al familiilor din mediul rural. Statul trebuia să trimită trupele de politruci pentru a lua cu asalt satele în numele ideii de colectivizare. Se avea grijă să se trimită cât mai puține mijloace de producție către magazinele rurale, dar autoritățile aveau grijă să stabilească mari cote pentru a provoca ruina familiilor. Se mergea până la ideea distrugerii agriculturii și a aducerii alimentelor din import în cazul rezistenței a populației sătești. Se făcea totul pentru că satul tradițional să fie distrus, nimicit pentru totdeauna.
Arestările, torturile și execuțiile nu erau preconizate
Nu erau precizate în mod clar arestările, torturile și execuțiile la acest paragraf, dar organele de ordine, represive în realitate, erau concepute special pentru astfel de tratamente aplicate populației și nu degeaba poliția politică primea armament greu de infanterie. Gloanțele ascuțite erau folosite după pofta inimii comandanților și nu se putea ca modelul sovietic de exterminare să nu fie copiat de către cei ce se considerau revoluționari și cele mai avansate elemente ale clasei muncitoare.
Indicațiile date la 2 iunie 1947 au fost aplicate cu consecvență până în decembrie 1989 și țăranii au fost obligați să plece din satele asaltate permanent de către oamenii regimului. Rămași doar cu pământul de lângă case, oamenii și-au luat lumea în cap și au ajuns să locuiască în apartamentele minuscule din orașele monoindustriale. Căderea sistemului economic falimentar după evenimentele sângeroase din 1989 a dus în mod absolut normal la plecarea peste frontiere a celor în putere și mai îndrăzneți.
Nu s-a făcut ceva în comunism pentru fericirea românilor!