In rest, pliante, fluturasi, banere si alte materiale mobilizatoare au tinut loc de campanie de informare. Totusi, prezenta cea mai mare la vot s-a inregistrat in localitatile rurale, unde aproape nimeni nu are acces la acest instrument modern de comunicare si de informare numit Internet si unde, in consecinta, putini au stiut exact despre ce este vorba. Aici insa, populatia este cel mai usor de „mobilizat” – de parca, asa cum remarca cineva, am fi in situatie de razboi – si de convins, fie obligat, fie prin mijloace mai „subtile”, cum ar fi conditionarea subventiei pentru agricultura de stampilarea cu „DA” a formularului de vot. Dincolo de suspiciunile legate de rezultatul final al referendumului, doua lucruri sunt destul de certe: am avut de a face cu o nastere chinuita a noii legi fundamentale, iar multi dintre cei care au fost, intr-un fel, adusi in fata urnelor habar nu au care a fost scopul prezentei lor acolo. Desi Biroul Electoral Central nu a sesizat decat „nereguli minore”, presa a asistat in multe locuri la nereguli majore sau chiar la fraude: oamenii care doreau sa iasa din tara au fost intorsi din drum si trimisi sa voteze; la sate, oamenii special desemnati au trecut cu urnele mobile din poarta in poarta; in orasele mai mici, personalul din scoli a fost amenintat ca va suferi consecintele daca nu voteaza, iar la Zlatna, cei care au votat au fost recompensati cu sosete. Mai mult, la Bacau, unde primarul Dumitru Sechelariu si-a creat deja o reputatie in ceea ce priveste „spectacolele regizate” cu diverse ocazii, a organizat o tombola cu televizoare pentru toti cei care se prezinta la vot. Majoritatea celor care s-au apucat sa sileasca oamenii sa voteze au uitat ca votul nu este o indatorire, ci un drept al cetatenilor.Cate dintre cele peste noua milioane de persoane care au votat au inteles ceva din acest proces, altfel profund democratic? In loc sa organizeze o campanie de informare ca lumea, Guvernul ne-a obligat sa asistam la un circ generalizat: clipuri publicitare cu vedete in prim-plan, afise care, intentionat, induceau ideea ca cine nu voteaza Constitutia este impotriva intrarii Romaniei in Europa, declaratii si indemnuri exagerate care vorbesc despre „valori europene” si „principii democratice”, si nu spun nimic despre ceea ce scrie, de fapt, in lege. Inca o data, am primit paine si circ si am fost manati in turme catre indeplinirea unei ambitii a partidului de guvernamant, fara a intelege exact ce ni se intampla. In absenta unor masuri „in forta” ale autoritatilor locale, este foarte probabil ca participarea la vot nu ar fi atins procentajul necesar, de 50% plus 1, ceea ce, in sine, ar fi fost o nota proasta pentru felul in care administratia si-a facut datoria. Drama este ca, oricum, Guvernul si-a facut prost datoria, de vreme ce nu am avut de a face cu un vor liber consimtit, ci cu o fortare a prezentei la urne; nu pentru ca cei absenti ar fi avut ceva impotriva prevederilor din noua lege, ci pentru ca, pur si simplu, au de-a face cu o chestiune abstracta, care nu-i priveste concret. Nici Andreea Marin, nici Nadia Comaneci, nici celelalte vedete angajate in campanie n-au nici o legatura cu interesul omului de rand. Europa este si ea departe si cam abstracta. Pe scurt, Guvernul nu a reusit sa sa-i faca pe oameni sa le pese, deci sa-si exprime opinia in mod liber, drept pentru care i-a obligat sa-si exercite un drept de a aproba un lucru care nu-i intereseaza.