In luna iulie, Ministerul Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului a programat o noua licitatie internationala pentru un credit extern garantat de stat, in valoare de 300 milioane de dolari, fond din care se vor construi exclusiv case. Miza este mare iar batalia pentru castigarea unui loc la start a generat de curand un adevarat scandal de presa. Cum caietul de sarcini (in care sunt prevazute conditiile de participare) este in lucru, au inceput sa apara deja, semnale de alarma din partea an
In luna iulie, Ministerul Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului a programat o noua licitatie internationala pentru un credit extern garantat de stat, in valoare de 300 milioane de dolari, fond din care se vor construi exclusiv case. Miza este mare iar batalia pentru castigarea unui loc la start a generat de curand un adevarat scandal de presa. Cum caietul de sarcini (in care sunt prevazute conditiile de participare) este in lucru, au inceput sa apara deja, semnale de alarma din partea antreprenorilor romani care atrag atentia la modul in care pot fi formulate conditiile acestuia; vor sa fie scris pe hartie, negru pe alb, ce cheltuieli va suporta statul si ce ii va reveni ofertantului, adica ce este inclus si ce nu in cei 300 milioane dolari. Directorul general al Asociatiei Romane a Antreprenorilor din Constructii (ARACO), Liviu Daschevici, se plange de lipsa de transparenta a ministerului si considera ca exista un precedent periculos: contractul semnat dupa prima licitatie de acest tip (cea de anul trecut de 340 milioane dolari, castigata de Mivan-Kier si Solel-Boneh) contine clauze care difera de prevederile caietului de sarcini. Cea mai importana este aceea referitoare la preturile unitare ale lucrarilor, stabilite in oferta. In caietul de sarcini scrie ca „in preturile unitare se vor cuprinde toate costurile necesare realizarii lucrarilor (proiectare, executie, transporturi, taxe, avize etc.), cu exceptia cheltuielilor privind amenajarea terenului. De asemenea, se mentioneaza ca pretul unitar stabilit in oferta va fi ferm si nu va fi majorat la incheierea contractului si pe toata perioada derularii acestuia. In contractul comercial incheiat cu una dintre firmele castigatoare, Mivan-Kier, apare insa o clauza potrivit careia „montajul financiar furnizat prin contractul de imprumut si creditul comercial nu va fi utilizat pentru plata TVA sau a taxelor vamale. Cu alte cuvinte, la incheierea acestui contract nu au mai contat prevederile pe baza carora a fost desemnat castigatorul licitatiei.
In vara anului trecut, MLPAT organiza prima licitatie internationala pentru contractarea unui credit de 340 de dolari, la care erau invitate firme sau consortii care sa asigure atat finantarea, cat si executia lucrarilor. Desi au fost cumparate 47 de caiete de sarcini, regulile dure ale jocului i-au descurajat pe multi, la licitatie prezentandu-se doar sapte „pretendenti”, printre care s-au numarat si doua firme romanesti asociate cu parteneri straini (SC CCCF SA impreuna cu Italstrade SA – din Italia si SC Megaconstruct SA alaturi de Zublin AG – din Elvetia).
Regulile jocului
se schimba dupa final
Toate firmele participante au luat in calcul, asa cum era prevazut in caietul de sarcini, toate taxele (inclusiv TVA si taxele vamale) si comisioanele aferente. Vazand ca nu le tine buzunarul, majoritatea a renuntat inca din start. Altele nu au reusit sa treaca „pragul”, castigatoarele licitatiei dovedindu-se a fi Mivan-Kier din Marea Britanie, cu 120 milioane de dolari si Solel-Boneh din Israel, cu 220 de milioane de dolari. Ele se angajau ca, din acesti bani, sa realizeze 1.600-1800 de locuinte sociale
si alimentarea cu apa a 1.600 de
sate iar finantarea sa o faca prin Deutsche Bank, printr-un credit pe o perioada de 10 ani, cu o dobanda Libor plus 1,185-1,2 procente.
De la castigarea licitatiei si pana la semnarea contractului comercial (la 22 decembrie 1998) a trecut o jumatate de an, timp in care, la negocieri, firmele straine au burdusit prevederile contractuale cu o serie de clauze noi, care incet, incet s-au indepartat de textul caietului de sarcini. Pentru a fi legitimate, la o zi dupa semnarea contractului comercial a aparut Hotararea guvernamentala nr.953 din 23 decembrie 1998, care spune ca „plata taxei pe valoarea adaugata, a taxelor vamale, a dobanzilor, a comisioanelor, a spezelor bancare si a consultantei de specialitate, precum si rambursarea creditului intern si a tuturor costurilor aferente acestuia se vor efectua din fondurile care se aloca anual cu aceasta destinatie de la bugetul de stat, MLPAT”.
Semnaland diferenta, membrii ARACO au trecut la atac: de ce despre aceste prevederi nu s-au stiut inainte de licitatie, ci abia dupa semnarea contractelor comerciale cu cele doua firme castigatoare? Atunci cand au pus oficial aceasta intrebare, MLPAT s-a facut ca nu pricepe sensul ei si a raspuns la cu totul altceva. A argumentat de ce este bine ca aceste taxe sa fie platite separat, de la buget, si nu din creditele externe intr-un mod convingator, dar care ocoleste exact esenta problemei: de ce au fost schimbate, in contract, prevederile pe baza carora s-a desfasurat licitatia?
Liviu Daschevici, directorul general ARACO, afirma ca „numerosi membri ai asociatiei au dorit sa participe la licitatia pentru realizarea de lucrari de alimentare cu apa la sate si asigurarea de locuinte sociale. Au cumparat caiete de sarcini, dar au gasit in ele criterii prohibitive si discriminatorii pentru antreprenorii romani. Intelegand ca nu pot face fata acestor clauze formulate foarte clar si stiind ca toate aceste clauze trebuie sa se regaseasca nemodificate, conform legii, in viitorul contract, ei nici macar nu au depus oferta. Dupa licitatie, cei care renuntasera sa participe, au constatat cu surprindere ca intre conditiile ferme stabilite in caietele de sarcini privind pretul, durata asigurarile – pe de o parte, si facilitatile oferite ulterior, prin contract, firmelor declarate castigatoare, este o discrepanta uimitoare. Cheltuielile suplimentare vor ridica costurile lucrarilor cu inca 40-50% fata de creditul extern initial, sume de care au fost scutiti castigatorii licitatiei dar pe care le va plati statul roman”.
In replica, secretarul de stat Borbely Laszlo declara: contractul este conform caietului de sarcini. Taxele vamale, comisioanele si TVA vor fi platite din buget, pentru ca este mai avantajos”. Nu precizeaza insa cand a facut ministerul aceasta descoperire colosala si cine a stiut la inceput de ea. Plata TVA ce i-a infricosat in ultimii ani pe constructorii romani (care s-au imprumutat de la banci pentru a o achita inainte ca statul sa le dea banii pe lucrari) este, bat-o vina, acum facilitatea la indemana oricui. Daca este atat de simplu, de ce intrebarile adresate MLPAT raman fie fara raspuns, fie isi gasesc un raspuns pe langa intrebare? Toate disputele se rezolva cu calm, iar fum fara foc nu iese niciodata.