„Costul de construcţie nu se traduce în cerere. Veniturile populaţiei sunt mai relevante decât orice cost. Oricât ar scădea preţul nu există cerere solvabilă. Eu nu cred că acum este momentul pentru dezvoltarea de locuinţe, iar singurul mod prin care statul ne poate ajuta e să stea în banca lui. În timpul balonului imobiliar, când apartamentele erau cu miile, statul nu s-a obosit să crească TVA, iar acum vine şi spune 24% TVA ca să ne ajute. Locuinţele nu sunt o sticlă de vin, ci sunt un bun capital. Facilităţile fiscale ar trebui acordate cumpărătorilor finali şi nu firmelor“, a declarat Ignatiadis, în cadrul unui eveniment pe teme imobiliare.
Andrei Uleia, arhitect coordonator în cadrul firmei Da_Sein, susţine că în Europa de Vest preţul unui metru pătrat de apartament este similar cu cel al salariului mediu, respectiv 2.500 de euro, în timp ce la noi e mai mare de 2,5 ori, adică 900-1.200 euro, cu TVA.
Şeful Octagon susţine că industria imobiliară ar trebui să contureze nişte reguli de clasificare a locuinţelor în funcţie de calitate, asemenea clădirilor de birouri unde sunt clasele A, B şi C.
„Încadrarea locuinţelor în anumite clase acceptate de industrie ne-ar ajuta să folosim nişte termeni comuni. Nu să vorbim de metru pătrat şi să nu ştim ce cuprinde acesta, dacă este construit sau util, dacă sunt sau nu prinse spaţiile comune. Putem avea două apartamente la fel, dar unul poate necesita reparaţii în doi ani, iar celălalt în zece ani“, a completat Ignatiadis.
Locuinţe de închiriat pentru sprijinirea PIB-ului
O altă soluţie, propusă de Dan Ioan Popp – preşedintele companiei Impact Developer & Contractor, prin care să fie crescut aportul sectorului rezidenţial la formarea Produsului Intern Brut (PIB), ar fi aceea a măriri portofoliului de locuinţe destinate închirierii.
„În Germania, 60% din locuinţe sunt închiriate şi participă anual la formarea PIB. O locuinţă vândută participă o singură dată la PIB, după care ea se lasă moştenire şi nu mai generează venit“, a explicat acesta.
