Hotărârea de Guvern la care lucrează Ministerul Mediului are în centru un plan de gestionare a deşeurilor pe care cei care obţin autorizaţii de construire şi desfiinţări trebuie să îl elaboreze. Actul normativ va stabili responsabilităţi clare pentru primării şi pentru beneficiarii autorizaţiilor, a anunţat recent Cecilia Martin, director în cadrul Ministerului Mediului.

Legea vine în completarea Ordonanţei de Urgenţă 68/2016 care a stabilit nişte ţinte anuale de reciclare firmelor care au primit autorizaţii de construire şi desfiinţare. Conform acestui act, pentru 2017 ţinta de reciclare şi reutilizare a deşeurilor provenite din activităţi de construcţii este de minim 30%, în 2018 ea creşte la 45%, în 2019 la 55% şi în 2020 la 70%.

Martin a anunţat că metoda de reutilizare a deşeurilor trebuie găsită de beneficiarii autorizaţiilor de construire şi desfiinţare, pe principiul poluatorul plăteşte.

Radu Merică, directorul general al companiei de reciclare ecologică RER, spune că ţintele de colectare a deşeurilor din construcţii şi demolări impuse de legislaţie sunt o utopie.

„Un container de şantier e neomogen. Conţine diferite materiale. Recilarea a 70% dintr-un container e o utopie. Cine o să stea să sorteze fiecare tip de material? Aceste ţinte sunt imposibile dacă nu se defineşte clar când se încheie procesul de reciclare. Adică trebuie să înţelegem că din sticla de geam aruncată trebuie să facem tot sticlă de geam? O să plătim bani în plus fără să ştim de ce“, spune Radu Merică.

Potrivit acestuia, taxa de 80 de lei pe tona de deşeu depozitat la groapa de gunoi, valabilă de la 1 ianuarie, nu funcţionează şi oamenii continuă să arunce deşeurile pe marginea drumului. Soluţia propusă de el este sortarea deşeurilor din construcţii direct pe şantier, prin implementarea unui plan de gestiune a deşeurilor cu cel puţin 3-4 recipiente de colectare selectivă. Pentru asta Merică spune că ar trebui să existe şi contracte cu firme care pot garanta că au capacitatea de reciclare.

 

El a venit cu exemplul Germaniei, unde reciclarea este cuprinsă în costul construcţiei. Nemţii plătesc 220 de euro/tona de deşeu contaminat din construcţii şi 40 de euro/tona de deşeu curat.

„Vă imaginaţi ce preţuri sunt dacă ne gândim că la demolarea unei case se strâng circa 12 tone de deşeu. Nemţii sunt foarte stricţi la calitatea deşeurilor. Pe şantierele din Germania există un om care stă să verifice ce se aruncă şi unde“, menţionează Merică.

Amenzi mărite

La presiunea producătorilor de materiale de construcţii, senatorii au adoptat anul trecut un proiect de lege care urma să reducă de la 2 lei/kg la 0,7 lei/kg penalităţile aplicate producătorilor care nu ating ţintele anuale de colectare a deşeurilor. Motivaţia senatorilor era că această contribuţie este extrem de împovărătoare, conducând la costuri ce nu pot fi susţinute de firme, ceea ce va genera o serie de intrări în insolvenţă. Iniţiatorii proiectului spuneau că menţinerea cadrului legislativ va adânci criza actuală a sistemului. Totuşi, deputaţii au respins proiectul în 21 februarie 2017.

În această situaţie, producătorii care anul trecut nu şi-au îndeplinit ţinta de reciclare de 60% din volumul de ambalaj utilizat trebuie să achite penalităţi de 2 lei/kg de ambalaj.

Mai exact, dacă un producător nu reciclează un palet de lemn, care este cel mai frecvent deşeu rezultat din activitatea de producţie de materiale de construcţii, el trebuie să plătească între 30 de lei şi 80 de lei, în contextul în care greutatea paleţilor variază între 15 kg şi 40 kg. Un producător mediu pune minim 100.000 de paleţi pe piaţă, iar la final de an trebuie să plătească de la 3 mil. lei la 8 mil. lei, dacă nu îi reciclează.

Patronatele afirmă că mii de producători riscă falimentul din cauza acestor amenzi. Pe lângă acest aspect, producătorii ar putea transfera costul reprezentat de reciclare în preţul de vânzare al produselor. Dacă şi constructorii vor face la fel pentru sortarea deşeurilor pe şantier ne putem aştepta la o majorare a costurilor totale de construcţie, care oricum sunt în creştere.