Până la concretizarea investiţiilor propuse de stat, construcţiile continuă să fie o piatră de gâtul PIB-ului României, cu o scădere masivă de 14,9% în trimestrul trei al acestui an. Facturile neîncasate de constructori sunt îndosariate lună de lună, iar bilanţul lunii noiembrie indica, la capitolul creanţe de recuperat, suma de 1,3 miliarde de euro. „În noiembrie, la vizita FMI în România, statisticile noastre indicau un nivel al creanţelor de 1,3 miliarde de euro. Acestea sunt datorii adunate din 2008, 2009 şi primul semestru din 2010. Am salutat intenţia Guvernului de a aloca 7 miliarde de euro pentru investiţii în primul semestru din 2011, din care mare parte vor merge către construcţii, însă s-ar putea ca în aceste condiţii sectorul să nu poată cupla la aceste investiţii“, afirmă Laurenţiu Plosceanu, preşedintele Asociaţiei Române a Antreprenorilor de Construcţii (ARACO).
Datoriile acumulate de marii antreprenori, care au lucrat cu statul în această perioadă, s-au răsfrânt cel mai acut asupra subcontractorilor. Ultimii doi ani de criză au tăiat adânc în companiile mici şi mijlocii din sectorul construcţiilor; circa 30.000 de firme au intrat în insolvenţă şi faliment, iar numărul muncitorilor s-a redus la jumătate faţă de 2008, când pe şantierele din România lucrau 500.000 de oameni. „Cel mai mult au de suferit subcontractorii, pentru care sumele relativ mici pe care le au de recuperat înseamnă foarte mult. Aceste entităţi nu îşi pot plăti obligaţiile faţă de stat şi e un cerc din care nu mai pot ieşi. Singurul mod de supravieţuire pentru antreprenorii mici e să deschidă o firmă, o bagă în datorii şi fac alta. Problema este că trebuie să ai şi datoriile plătite la zi ca să participi la licitaţii“, explică Mircea Bulboacă, proprietarul companiei de construcţii sibiene Con-A, care a încheiat anul trecut cu afaceri de 30 milioane euro. 
Efectul global este evidenţiat într-o piaţă care s-a contractat în ultimii doi ani cu 41%-42%, până la nivelul de 9,7 miliarde de euro, nivel pe care patronatele îl văd menținându-se şi în 2011.  ARACO şi-a unit forţele cu Patronatul Societăţilor din Construcţii (PSC) în războiul pe care îl poartă cu statul pentru recuperarea creanţelor. Cele două entităţi sunt pregătite să meargă până la paralizarea sectorului de construcţii dacă nu vor reuşi să îşi recupereze banii. „În primăvară, în Polonia, s-au operat nişte modificări fiscale în domeniul construcţiilor, şi ca răspuns companiile au blocat tot sectorul pentru câteva zile. La nivelul acesta ne dorim să ajungem şi noi“, ameninţă Răzvan Niculescu-Aron, vicepreşedintele PSC.
Cea mai mare parte a datoriilor provine de la entităţi centrale, precum Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) – care figurează cu datorii de 1,4 miliarde lei, Hidroelectrica sau Transelectrica. Acestea sunt urmate de consilii judeţene şi primării ale căror bugete au fost trunchiate acut de criză.
Constructorii sunt nemulţumiţi şi de poziţia abuzivă a autorităţilor publice contractante, deoarece în documentele de licitaţie, la rubrica obligaţii, doar executantul lucrării trebuie să plătească penalizări în cazul unor întârzieri, nu şi beneficiarul. Constructorii au închis până acum ochii la aceste inadvertenţe, deoarece valoarea acestor contracte are un impact major asupra afacerilor derulate de companii.
Câştigă cel cu relaţii la bănci
O mare parte din firmele româneşti din construcţii nu vor putea participa la viitoarele licitaţii pentru că nu au un echilibru financiar, iar băncile nu garantează companii aflate în asemenea situaţie. Constructorii au pledat o perioadă pentru ştergerea datoriilor pe care le au către stat, în contextul în care autorităţile publice nu îşi achită propriile datorii. Rezultatul nul a determinat asociaţiile patronale să intre într-o serie de negocieri cu reprezentanţii băncilor pentru a identifica soluţii de creditare pentru aceste companii.
„Noi am propus în discuţiile pe care le-am avut cu Asociaţia Română a Băncilor ca societăţile achizitoare să anunţe data plăţii creanţelor. În acest fel, constructorii pot să sconteze către bancă aceste creanţe. Ulterior, aceste datorii pot fi recuperate de la stat de către bănci. Am văzut că propunerea noastră a fost preluată de Consiliul Investitorilor Străini. Bancherii s-au pronunţat favorabil asupra acestei propuneri“, explică Laurenţiu Plosceanu.
Marii constructori români sunt pregătiţi să îşi încerce norocul la licitaţii, chiar dacă sunt demotivaţi de companiile care practică un „dumping“ agresiv.
„Constructorii vor face faţă la licitaţii noi prin apelarea la bănci pentru susţinere. Cel puţin cele care îşi permit, dar sunt tot mai puţine firme româneşti. Le putem număra pe degetele de la o mână. Problema majoră este că nu ştim condiţiile în care se vor derula aceste investiţii propuse de stat. A fost dată o ordonanţă de guvern care nu are definite regulile jocului. Este adevărat că o firmă mare, având în spate un portofoliu imobiliar consistent, poate apela la bănci pentru credite mai mari, însă costurile creditării sunt şi ele foarte mari“, spune Romeo Bogdanovici, director în cadrul Hidroconstrucţia, companie care a terminat anul trecut cu o cifră de afaceri de 265 de milioane de euro.
Jumătate din creanţele pe care Hidroconstrucţia le are de recuperat provin din lucrări la care au fost accesate fonduri europene şi la care statul trebuia să asigure componenta de TVA. În aceste cazuri, compania are de atras TVA din urmă cu doi ani. Hidroconstrucţia se confruntă şi cu situaţii de lucrări finalizate şi recepţionate, dar pentru care nu s-au încasat banii, dar şi cu lucrări în derulare, unde fie s-a redus ritmul de execuţie, fie s-a blocat efectiv şantierul.
Gheorghe Răcaru, directorul de strategie al celei mai mari companii de construcţii din România, Romstrade, vede ca o variantă mai sigură de absorbţie a bugetului de investiţii propus de Guvern creditele-furnizor (cu finanţare postlivrare).  „Semnalele pe care le primim de la bănci sunt pozitive, însă deocamdată trebuie să aşteptăm proiecţia financiară a Guvernului, pentru a vedea ce fonduri sunt asigurate pentru fiecare lucrare. Aceasta este o cerinţă expresă a băncilor“, explică directorul Romstrade, companie a cărei creanţe au o expunere de 60-70% pe zona autorităţilor publice.
Grupul lui Nelu Iordache a contractat, anul trecut, cel mai mare împrumut obţinut vreodată de o companie de construcţii locală. Romstrade a primit un credit de 140 de milioane de euro de la filiala londoneză a băncii elveţiene Credit Suisse pentru finanţarea unui contract de tip credit-furnizor semnat cu Ministerul Transporturilor. Fondurile sunt utilizate pentru modernizarea DN 67C, denumit şi Transalpina.
Tot consorţiile sunt salvarea
„Important este ca investiţiile să fie însoţite de finanţări, pentru că dacă sunt lucrări susţinute de bugete locale, încasările se fac greu. Noi nu am participat decât la licitaţii în care linia de finanţare era asigurată, măcar în trei-patru luni de la semnarea contractului. Nu venim cu preţuri de dumping, pentru că după preluarea contractului, dacă nu se plăteşte la timp, îţi faci probleme. Licitaţii au mai fost şi în acest an, dar sunt tot mai mari, de aceea se plâng constructorii mai mici. Ei trebuie să se asocieze pentru a participa la astfel de licitaţii. Şi noi ne-am asociat când a fost cazul, dar trebuie să ai grijă cu cine, ca să nu te facă de râs“, explică Theodor Berna, directorul general şi proprietarul Tehnologica Radion.
Compania a fost nevoită să acţioneze în judecată Primăria Sectorului 5 pentru a-şi recupera banii pe o lucrare finalizată şi recepţionată. Creanţa vine din urmă cu trei ani şi este în valoare de 150 milioane lei vechi. Tehnologica Radion a încheiat anul 2009 cu o cifră de afaceri de 108 milioane euro. Despre un consorţiu între „regii asfaltului“ se vorbeşte şi în cazul lucrărilor pentru tronsonul de autostradă Nădlac-Arad, unde condiţiile impuse participanţilor la licitaţie nu pot fi respectate de toţi constructorii aflaţi în top 10, după cifra de afaceri pe 2009.
Norul de corupţie care planează asupra licitaţiilor mari, în special pe zona de infrastructură, este o altă piedică în faţa constructorilor de talie medie. „Aştept ziua în care să merg la licitaţii fără să am emoţii că sunt făcute aranjamente. Noi am propus ca un organism de genul ARACO să verifice caietele de sarcini înainte, pentru ca aceste licitaţii să fie pentru toată lumea, nu cu dedicaţie. Statul nu este onest în relaţia cu anumiţi constructori. Am rămas uimit să constat ce profituri au unele firme care lucrează numai cu statul. Este clar că unii sunt plătiţi, iar alţii, nu. În aceste condiţii, unele firme vor avea capacitatea să susţină aceste investiţii propuse de Guvern“, comentează proprietarul Con-A, care are o expunere de 15%-20% pe lucrări publice. Anunţul făcut recent de ministrul Anca Boagiu arată că zona de maxim interes a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii (MTI) pentru anul viitor va fi pe lucrările cu finanţare externă, la care statul să fie copartener.
Cu ochii la banii UE
„Dacă discutăm despre filosofia bugetului pe 2011, cea mai mare parte din suma alocată MTI merge spre investiţii. Discutăm despre circa 8,3 miliarde de lei, care reprezintă circa 72% din fondurile alocate MTI. În acest moment, bugetul pe care noi îl avem este de 11,5 miliarde de lei. Cel pe care l-am propus. Sunt bani nerambursabili şi este păcat să cheltuieşti banii bugetului statului în investiţii câtă vreme poţi să cofinanţezi şi să construieşti pe sumele care ţi-au fost alocate pentru dezvoltare. Conform estimărilor, cele 5,57 miliarde de euro, proiecte pe care le lansăm în perioada 2010 – 2011, acoperă întreaga finanţare pe care Comisia Europeană ne-o acordă“, a precizat Anca Boagiu.
Dacă bugetul de investiţii propus de Guvern pentru anul ce urmează nu va deveni realitate, constructorii sunt hotărâţi să-şi întoarcă privirea către potenţialii investitori privaţi care mai sunt interesaţi de noi dezvoltări pe teritoriul ţării.
„Trebuie să fie multe investiţii în 2011. Sunt fonduri structurale ce trebuie absorbite. În timp de criză, investiţiile reprezintă medicamentul unei astfel de boli. Sunt şi investiţii strategice. Nu trebuie să ne bazăm doar pe bugetul de stat sau pe fondurile europene, ci şi pe investitorii care vor să se implice în România“, a anunţat Cristian Erbaşu, preşedintele PSC. Un lucru este cert, investiţiile în construcţii sunt aşteptate de toţi antreprenorii activi în România, datorită efectului multiplicator pe care îl are acest segment economic. Rămâne de văzut însă câte companii se vor înhăma la noi credite pentru a susţine programele guvernamentale.

1,3 mld. euro este valoarea datoriilor aferente anilor 2008-2010, pe care companiile de construcţii le au de recuperat de la stat

30.000 de firme de construcţii au intrat în insolvenţă sau în faliment, în principal din cauza incapacităţii de recuperare a datoriilor

«Nu trebuie să ne bazăm doar pe bugetul de stat sau pe fondurile europene, ci şi pe investitorii care vor să se implice în România»
Cristian Erbaşu, preşedintele PSC

«Aştept ziua în care să merg la licitaţii fără să am emoţii că sunt făcute aranjamente. Am rămas uimit să constat ce profituri au unele firme care lucrează numai cu statul»
Mircea Bulboacă, proprietar Con-A