afaceri a colosului din Augsburg a fost de trei miliarde de euro. Dar asta nu l-a ferit de un faliment care a tinut prima pagina in mass-media vestice. Scenariul este acelasi ca si in cazul concernului Philip Holzmann, care a iesit din afaceri in 2002 din cauza gravelor greseli de management, dar mai ales a pietei suprasaturate si a cererii scazute. De altfel, rata cea mai mare de falimente din economia germana este in domeniul constructiilor (271 de cazuri la 10.000 de intreprinderi). In top se mentin doar firmele cu investitii peste hotare.Dupa Austria, Suedia si Franta, a venit randul constructorilor germani sa treaca prin recesiune. Din 1995, numarul lucratorilor in constructii din Germania s-a injumatatit, ajungand la 750.000, si punctul culminant al crizei nu a fost atins inca. Vinovate pentru conjunctura nefasta sunt pe de-o parte terminarea lucrarilor de reconstructie a Estului in urma reunificarii, iar pe de alta numarul cu mult sub nivelul normal al comenzilor din partea sectoarelor public si privat, marcate de deficite bugetare mari, respectiv stagnatie. Desi s-ar putea crede ca cele doua falimente lasa un loc liber pe piata si le dau competitorilor un ragaz, capacitatile de productie nu se pierd, fiind preluate de alte companii. Ele isi intorc acum privirile catre Est, unde se asteapta o crestere medie anuala de 7%, fata de 1% in tarile EU15, si o nevoie totala de investitii numai in infrastructura de peste 500 de miliarde de euro. Conform unui studiu al lui Roland Berger Consulting, in randul managerilor din industria vest-europeana a constructiilor „se simte in mod vizibil o fantezie est-europeana”.Nu numai companiile germane intampina probleme. In Italia, de pilda, in fiecare luna dau faliment zeci de firme mici si medii din domeniul constructiilor. Cauzele sunt aproape copiate la indigo: lipsa comenzilor interne si imposibilitatea de a acede la proiecte peste hotare in zone aflate in crestere. In aceste conditii, constructorii isi iau masuri pentru supravietuire: iau cu asalt estul continentului, fac reduceri de costuri si aliante ori parteneriate, pentru a fi competitivi ca pret, imbunatatesc managementul de risc si infiinteaza sucursale in fostul spatiu comunist.Daca in Polonia aproape toate firmele locale de constructii sunt controlate de companii straine, care le-au restructurat si le-au modernizat, in restul tarilor din zona situatia este diferita. Societatile autohtone locale din Ungaria, Slovacia, Bulgaria ori Romania nu pot face fata, de multe ori, competitiei vestice.”Occidentalii au o alta sustinere, o alta dotare, o alta prezenta intr-o licitatie. Din pacate pentru noi, singura solutie in proiectele de anvergura cu finantare de la bugetul de stat sau de la cel al Uniunii Europene este sa fim subcontractori, caz in care conditiile si pretul sunt impuse de antreprenorul general”, explica Adriana Iftime, director executiv al Patronatului Societatilor de Constructii.Si Dimitrie Liviu Daschievici, specialist in domeniul constructiilor, spune ca pentru firmele romanesti sansele de obtinere a unor contracte finantate din exterior sunt foarte mici. „Nu sunt eligibile pentru ca trebuie sa aiba o anumita situatie financiara, cifra de afaceri, rezerve financiare, portofoliu de proiecte executate. Pe de alta parte, statul roman intarzie platile si prin aceasta ingreuneaza solvabilitatea si lichiditatea multor firme. In UE, o practica des intalnita e ca statul sa sprijine firmele pentru obtinerea de credite, scrisori de garantie si sa le ofere alte facilitati”, afirma el.Lucrarile mai ample si, implicit, cu venituri si profituri substantiale sunt cele din domeniul infrastructurii. Cum statul roman nu are resurse si acestea se realizeaza, partial sau total, cu finantari externe, constructorii se trezesc din nou in dificultate. Fie ca e vorba de bani de la Uniunea Europeana, fie de la diverse institutii financiare, cei care furnizeaza fondurile vin cu propriile conditii. Si, in multe cazuri, cu propria lista de firme agreate in domeniul consultantei obligatorii.”Firmele din afara tarilor eligibile pentru finantare Phare nu pot participa la licitatii pentru proiecte de lucrari finantate prin programul Phare. Nu exista nici un criteriu de preferentialitate pentru firmele din Uniunea Europeana fata de firmele din Romania”, afirma Daniela Rosca, Special Campaigns Coordinator la Delegatia Comisiei Europene in Romania.Cu toate acestea, conditiile impuse sunt, de multe ori, imposibil de indeplinit. De exemplu, la licitatia pentru reabilitarea si modernizarea a numai trei kilometri de drum national in Calarasi, in valoare de 3,05 milioane de euro, proiect cu finantare partiala Phare, puteau participa firme cu o cifra de afaceri medie pentru ultimii trei ani de minimum 5,5 milioane de euro, cu acces la credite de minimum un milion de euro si care, in ultimii cinci ani, au efectuat cel putin trei proiecte de aceeasi natura, valoare si complexitate cu cel in cauza.Daca exista societati autohtone care sa poata indeplini cerintele expuse mai sus, e clar ca pentru lucrari mai ample situatia se complica. Cum conditiile se modifica aproape proportional cu valoarea, e greu de crezut ca exista constructori romani care sa poata accede la proiecte in valoare de zeci sau sute de milioane de euro.Cu toate acestea, dimensiunile Romaniei si situatia de subdezvoltare in care ne aflam permit si o viziune mai optimista: pe termen lung, pe piata e loc pentru toata lumea.
CONSTRUCTIILE IN EUROPA
· Constructiile sunt sectorul industrial cu cei mai multi angajati in EU15 – 11,8 milioane, reprezentand 7% din numarul total de salariati.
· Se estimeaza ca 26 de milioane de locuri de munca din EU15 depind de acest sector.
· 910 miliarde de euro au fost investite in constructii in 2003, reprezentand 10% din PIB-ul comunitar.
· Numai in Polonia, Cehia si Ungaria cifra de afaceri a industriei a fost de 38 de miliarde de euro in 2003.
· In Europa de Est, constructiile non-rezidentiale reprezinta 45% din industrie, in timp ce constructiile de locuinte reprezinta doar 23%.
· In vestul continentului, constructiile rezidentiale se ridica la 45% din total.
