Preparativele pentru privatizarea celei mai mari companii petroliere din Europa de Est – SNP Petrom – au inceput intr-un moment nefavorabil vanzatorului, respectiv statul roman. Rezultatele financiare obtinute de principalii operatori din Europa arata ca sectorul petrolier se afla in plina perioada de recesiune. Profiturile obtinute in 2001 au fost, in general, mai mici decat in anul 2000, iar pentru acest an prognozele stabilesc o scadere cu 6-11% a volumului vanzarilor, pe fondul cresterii pretului petrolului din Orientul Mijlociu. In ceea ce priveste companiile petroliere americane, acestea au prea multe probleme in Asia si Orientul Mijlociu pentru a fi interesate sa investeasca in Europa, cu atat mai mult cu cat riscul unei concurente directe cu firmele rusesti ar putea crea probleme globale pe piata petroliera mondiala.
In aceste conditii, soarta SNP Petrom ar putea fi decisa mai degraba de investitorii institutionali sau de fondurile de investitii, decat de companiile petroliere de renume. Autoritatile romane au incercat, in mai multe randuri, sa sugereze ca ipoteza vanzarii unor pachete de actiuni Petrom prin intermediul burselor ar fi o varianta a privatizarii, tocmai pentru a evita un esec in privatizarea companiei prin lipsa ofertantilor. S-a pus in discutie si varianta privatizarii dupa modelul RomTelecom, despre care se stie ca a fost, de fapt, un esec. Secretarul de stat din Ministerul Industriei, Iulian Iancu, sustine insa ca „o privatizare dupa modelul RomTelecom, cu vanzarea unui pachet de 30% si drept de preemptiune pentru alte 21%, s-ar putea face in conditii contractuale clare, prin care dreptul de preemtiune sa se acorde doar daca investitorul si-a respectat obligatiile din contract privind investitiile”.
Ce inseamna insa vanzarea a 30% din Petrom? In primul rand, ar insemna liberalizarea pietei pentru produsele petroliere. „Privatizarea SNP trebuie facuta cu mare atentie, pentru ca orice investitor va veni, companie petroliera sau fonduri de investitii, va dori liberalizarea preturilor si stabilirea lor la nivelul pretului pe piata europeana, adica peste un euro pentru un litru de benzina. Nu stiu daca economia romaneasca este pregatita sa suporte un asemenea soc”, sustine Liviu Luca, liderul sindicatelor FSLI Petrom. Pe de alta parte, mentinerea Petrom in proprietatea statului creeaza probleme mari la nivel administrativ. „Este foarte dificil sa mentii o companie de asemenea dimensiuni la anumite standarde de performanta, atat timp cat proprietarul(statul roman) oscileaza intre masuri administrative economice si masuri de protectie sociala”, a afirmat Ioan Popa, director general SNP Petrom.
Ghici cine vine la masa festiva?
Fostul ministru al industriei, Radu Berceanu, a incercat si el sa vanda 30% din Petrom. Singura oferta rezonabila a fost aceea a unui consortiu de firme romanesti, care au oferit 675 de milioane de dolari pentru acel pachet de actiuni. Pretul a fost considerat mic si privatizarea a fost amanata.
Oferta de privatizare a companiei Petrom nu trece insa neobservata. Desi administratorii celor mai importante companii petroliere din Europa lasa impresia ca nu sunt interesati de oferta, pe culoarele Ministerului Industriei dar, si in spatele usilor consultantilor, se cer zilnic zeci de informatii suplimentare. Shell a fost singura companie ai carei reprezentanti au declarat oficial ca nu sunt interesati sa participe in nici un fel la privatizarea Petrom. Alte companii, cum sunt MOL(Ungaria) si ENI(Italia) par neinteresate de o participare directa la privatizare, dar nu exclud participarea intr-un consortiu de firme. Compania austriaca OMV, dupa ce a achizitionat 25% din Rompetrol, pare interesata, deasemeni, sa se implice in privatizarea Petrom, dar oficialii companiei nu au stabilit inca formula prin care vor participa la aceasta privatizare. Trei dintre cele mai importante companii petroliere din Europa – TotalFina ELF, British Petroleum si Lukoil – prefera sa studieze solitar problema implicarii in sectorul petrolier din estul Europei. In timp ce companii mai mici, ca OMV sau MOL, duc o adevarata campanie de expansiune in Balcani, cele trei companii mari sunt mult mai reticente in domeniul investitiilor.
In aceste conditii, sarcina consultantilor pentru privatizarea Petrom nu este deloc usoara. Ei vor trebui sa ofere Ministerului Industriei solutii pentru privatizare astfel incat pretul obtinut sa fie mai mare decat cel refuzat de Radu Berceanu, pentru a nu da apa la moara opozitiei politice. In plus, trebuie clarificat modul si perioada in care se va opera liberalizarea preturilor pentru produsele petroliere, precum si impactul acestei liberalizari asupra economiei romanesti.
Administratorii petrom duc tot mai greu povara proprietatii statului asupra companiei
Anul trecut, cifra de afaceri a companiei a depasit 1,7 miliarde de dolari. Valoarea de piata a companiei este, dupa cotatiile actiunilor la Bursa de Valori Bucuresti, de 1,38 miliarde de dolari. Petrom detine o cota de 60% din piata produselor petroliere in Romania si are in componenta doua rafinarii cu o capacitate de rafinare de peste zece milioane tone de titei anual. Actionarul majoritar al companiei este statul roman, care detine 93,3% din actiuni. Un potential actionar ar putea deveni BERD, in baza unui imprumut din care o transa de 50 de milioane de dolari este convertibila in actiuni. Profitul obtinut de SNP in anii anteriori este, din punct de vedere al randamentului, mult inferior altor companii europene.
Total Fina ELF (Franta)
Grupul petrolier resimte inca efectul crizei petrolului pe plan mondial. Cu o cifra de afaceri de 105,3 miliarde de euro in 2001,compania franceza a inregistrat o scadere a vanzarilor cu 8% fata de anul 2000. Profitul net obtinut anul trecut – 7,5 miliarde euro- arata insa ca pretul petrolului nu a destabilizat financiar activitatea grupului.
British Petroleum (Marea Britanie)
Valoarea vanzarilor in 2001, respectiv 107,3 miliarde USD, a depasit putin concurenta franceza. Dar britanicii se dovedesc a fi mai rigurosi si, in acelasi timp, mai rentabili, obtinand un profit net de 8,01 miliarde USD. Tendinta de expansiune se manifesta, in special, catre continentul african.
OMV (Austria)
Compania austriaca si-a manifestat interesul pentru a ocupa 20% din piata produselor petroliere in Balcani. Primul pas in Romania a fost infiintarea unei retele de benzinarii, urmat de achizitionarea a 25% din Rompetrol, cu tinta directa rafinaria Petromidia. OMV a vandut in 2001 de 7,74 miliarde euro si a obtinut profit in valoare de 2,54 miliarde euro.
Lukoil (Rusia)
Desi volumul vanzarilor este de 13,4 miliarde dolari, compania ruseasca nu a atins inca un nivel ridicat de performanta. Profitul obtinut – 2,1 miliarde USD- asigura un randament mai slab decat cel obtinut de companiile concurente din Europa de Vest. In Romania, Lukoil detine rafinaria Petrotel, care functioneaza ocazional si o retea de benzinarii, care se extinde continuu.
ENI (Italia)
Firma italiana a obtinut in 2001 cel mai mare profit raportat la volumul vanzarilor, respectiv 7,7 miliarde euro pentru vanzari totale de 49 de miliarde euro. Activitatea pe baza careia compania reuseste sa obtina astfel de rezultate este extractia petrolului, care a inregistrat o crestere cu 15,3% fata de anul 2000.
MOL (Ungaria)
Compania ungara a realizat in 2001 vanzari totale de 4,56 miliarde euro si a obtinut un profit net de 46,7 milioane euro.Mol International, in colaborare cu OMV, duc in prezent cea mai consecventa politica de expansiune in Europa Centrala si de Est. Sunt vizate rafinarii si retele de distributie din Polonia, Croatia si Slovenia.
