124 milioane dolari, reprezentand plata unor servicii de management, consultanta, asistenta tehnica, know-how si comisioane, au fost transferate in strainatate fara ca in contul statului roman sa intre impozitul datorat, in valoare de 10 milioane dolari. Pentru aceleasi servicii, prestate de persoane fizice si juridice nerezidente, beneficiarii romani nu au platit taxele pe valoarea adaugata aferente, in valoare de 40 miliarde lei. Printre evazionisti figurau nume de marca: Samus, Santierul Naval Constanta, Palmolive, Shell, McDonald’s. Principalul motiv invocat de agentii economici controlati in apararea lor a fost necunoasterea reglementarilor in vigoare, datand din anii 1973-1977. Unele dintre aceste companii, cum este cazul McDonald’s, si-au achitat datoriile catre statul roman. Altele, nu.
Acestea au fost concluziile unui raport al Curtii de Conturi, inaintat presedintilor Senatului si Camerei Deputatilor in 1997. La vremea respectiva, constatarile Curtii de conturi au starnit valuri. Valuri care, spun surse apropiate fostului Cabinet, condus de Victor Ciorbea, au fost atat de inalte incat, in timp, au „ras” atributiile de organ suprem de control financiar care faceau din Curtea de Conturi o institutie prea bagareata. Aceasta afirmatie ne-a fost confirmata si de fostul premier Nicolae Vacaroiu.
„Presiunile asupra politicului au fost foarte mari, iar organismele financiare internationale nu sunt straine de acestea”, spune Nicolae Vacaroiu, presedintele Comisiei de privatizare din Senat. In opinia sa, nu numai timorarea functionarilor FPS in activitatea de privatizare a facut din Curtea de Conturi un organism deranjant, ci si faptul ca se uita prea atent incotro si cum se duc banii imprumutati de la bancile internationale. Asa ca a urmat o reactualizare a legislatiei in domeniul impozitarii veniturilor realizate de nerezidenti. O ordonanta de urgenta, semnata de Mircea Ciumara, pe atunci ministrul finantelor, scutea de plata impozitelor pe salarii sau venit consultantii straini care lucrau in cadrul contractelor finantate prin imprumut, credit sau alt acord financiar incheiat intre organismele financiare internationale (Banca Mondiala, Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare, Banca Europeana pentru Investitii) si statul roman sau persoane juridice romane, inclusiv autoritati publice.
Contactat, deputatul Mircea Ciumara nu a confirmat faptul ca ordonanta sus-mentionata este rodul presiunilor la nivel inalt. „Nu-mi amintesc foarte bine, dar, daca ne referim la impozitarea veniturilor rezultate din fondurile destinate consultantilor care lucreaza pe acordurile de imprumut, consider ca este normala scutirea acestora. Curtea de Conturi nu are treaba cu derularea imprumuturilor, chiar daca este vorba de componenta destinata consultantei”, a mai spus Mircea Ciumara. Cu toate acestea, la inceputul acestui an, in cadrul intalnirii pe care a avut-o cu Ioan Bogdan, fostul presedinte al Curtii de Conturi, Andrew Vorkink, reprezentatul Bancii Mondiale in Romania, si-a aratat ingrijorarea legata de cheltuirea „banilor foarte multi destinati Romaniei”. Ioan Bogdan declara la momentul respectiv ca are acceptul Bancii Mondiale pentru crearea „mecanismelor de control in cadrul Curtii de Conturi, pentru a face tot posibilul ca acesti bani sa fie cheltuiti cum trebuie”. Si se referea la modernizarea controlului preventiv si a auditului financiar. Atributii care nu i-au fost modernizate, ci luate.