Ministerul Finanţelor a colectat o taxă de un milion de dolari de la consultanţii fiscali pentru a-i examina. Doar 0,3% au promovat. Candidaţii respinşi spun că experţii de la finanţe au nevoie de meditaţii pentru a-şi putea înţelege propriile reglementări.

În 2001, fostul ministru de finanţe Mihai Tănăsescu semna Ordonanţa nr. 71 pentru organizarea şi exercitarea activităţii de consultanţă fiscală. Cinci ani mai târziu, actualul ministru de finanţe, Sebastian Vlădescu, aproba, în fine, Regulamentul de organizare şi funcţionare a Camerei Consultanţilor Fiscali din România (CCFR). După o scurtă, dar binemeritată vacanţă de vară, încă nu se aşternuse liniştea în cabinetele înalţilor funcţionari de stat în urma discuţiilor provocate de Codul fiscal, că au şi apărut alte probleme legate de alegerea „cremei“ consultanţilor fiscali. Potrivit Regulamentului, specialiştii care contribuiseră la elaborarea Codului fiscal, a celui de procedură fiscală şi a celui vamal, urmau să primească, pe baza unui interviu, calitatea de consultant fiscal. Aceştia, împreună cu Comitetul provizoriu al Camerei, aveau să se ocupe ulterior de examinarea şi atestarea viitorilor consultanţi fiscali din România.

Candidaţi cu tratament special 

Pe lângă vechii angajaţi din administraţie, în prima rundă de alegere a „cremei“ consultanţei fiscale din România, au intrat şi experţi din „Big Five“ şi bancheri. Motivul? Înainte de adoptarea actualelor reglementări, marile firme de consultanţă au făcut lobby puternic pentru ca Ministerul Finanţelor să nu fie implicat în crearea şi funcţionarea CCFR. Cum mai marii finanţelor n-au vrut să scape din mână corpul consultanţilor, au permis „opozanţilor“ să intre şi ei pe lista excepţiilor. După nenumărate variante, lista a fost finalizată şi, pe 26 septembrie, s-a dat ordinul prin care urma să fie băgaţi pe uşa din dos a Camerei primii consultanţi fiscali. Cum ministrul Vlădescu s-a ferit să-l semneze, „scenariul“ s-a publicat în Monitorul Oficial sub numele secretarului de stat Doina-Elena Dascălu. Examenul a constat într-un interviu la care au participat 121 de candidaţi. N-a fost nicio contestaţie, pentru că toţi au fost declaraţi admişi.

Odată instalată pacea la Finanţe, s-a fixat şi data susţinerii examenului pentru consultanţii fiscali de rând: 25 noiembrie. În zece zile lucrătoare, cât au durat înscrierile, au depus dosare 9.004 persoane venite din toată ţara. Un calcul rapid arată că s-au verificat două dosare pe minut. Dosare destul de consistente, pentru că Ministerul Finanţelor a instituit criterii serioase de preselecţie. După cinci ani de pritocit Legea consultantului fiscal, graba se justifică. CCFR trebuia înfiinţată înainte de integrare. Uniunea Europeană a dat finanţări de vreo trei milioane de euro în acest scop. În câştig a ieşit doar Ministerul Finanţelor. Din taxele de înscriere la examen, i-au intrat în visterie un milion de dolari. Dar cel mai mare câştig îl constituie faptul că primii consultanţi atestaţi vor alcătui structurile de conducere ale CCFR şi nimeni din afară nu-şi va mai putea băga nasul în noua castă creată în România. Motiv pentru care ministerul a instituit un sistem draconic de certificare.
La examenul pentru consultanţi fiscali au avut voie să se înscrie numai licenţiaţii în economie. Consultanţii spun că restricţia este „o ciudăţenie specific românească, tot atât de mare pe cât este existenţa a două entităţi separate care fac acelaşi lucru: Camera Auditorilor Financiari şi Corpul Experţilor Contabili.“ La examenele ACCA (Association of Chartered Certified Accountants – cea mai renumită organizaţie de contabili profesionişti din lume), spre exemplu, este suficientă absolvirea unei facultăţi. Iniţiatorii legilor privind consultanţii fiscali au eliminat şi accesul juriştilor, printr-o „pierdere“ a unui articol pe complicatul şi îndelungatul traseu de elaborare a cadrului juridic.

La examenul programat pe parcursul a două zile (25-26 noiembrie), pentru a putea gestiona participarea celor 9.004 de candidaţi, au promovat 24 de candidaţi. „Părerea mea este că subiectele n-au urmărit testarea cunoştinţelor candidaţilor, ci punerea lor în dificultate – comentează un „picat“ la examen. Subiectele au constat în întrebări care cereau cunoaşterea unor detalii nerelevante (numărul de exemplare dintr-un document foarte rar folosit, numărul de hectolitri de vin pe care îi poate produce o persoana fizică fără a datora acciza etc.) care nu dau măsura cunoştinţelor unui candidat. Ponderea foarte mare a întrebărilor de reglementari vamale a părut anormală, în condiţiile în care, din 2007, astfel de operaţiuni vor fi mult mai puţine şi, în plus, întrebările respective se refereau la aspecte de detaliu şi nu la probleme reale, cu care se confruntă un consultant în activitatea de zi cu zi.“

Ministerul Finanţelor nu-şi cunoaşte propriile legi

Contestaţiile cu privire la modul în care au fost concepute întrebările au curs cu duiumul: unele întrebări au fost formulate ambiguu, putând avea două răspunsuri la fel de corecte, alte întrebări au fost formulate din prevederi încă neintrate în vigoare, respectiv din Legea nr. 343/2006 ce urmează să intre în vigoare abia cu data de 1 ianuarie 2007 etc. Contestatarii au descoperit că autorii întrebărilor, proveniţi chiar din rândul celor care au elaborat cadrul legislativ supus examinării, „au fost absenţi la lecţia unde s-a predat Legea nr. 210/2005“, dat fiind răspunsul cotat greşit în grilă. La data când se dădea examenul, Ministerul Finanţelor încă nu finalizase proiectul normelor metodologice pentru aplicarea noului Cod fiscal începând cu data de 1 ianuarie 2007. De-abia pe 4 decembrie l-a afişat pe site. Exemple de acest fel sunt multe. Poate de aceea ministerul a publicat pe site, tot cu întârziere, subiectele şi grilele de răspuns. Adică după scurgerea termenului de trei zile în care se putea depune contestaţia. Fără subiecte şi răspunsurile aferente, era greu de verificat corectitudinea întrebărilor şi a răspunsurilor, dar mai ales de făcut o contestaţie plauzibilă.

Ce a vrut oare să demonstreze Ministerul Finanţelor prin aceste rezultate dezastruoase la primul examen de atestare a consultanţilor fiscali? Că numai primii 121, aleşi prin interviu, sunt pregătiţi? Revista Capital a adresat MFP un set de întrebări în acest sens. Transparenţa şi profesionalismul reprezentanţilor ministerului
s-au dovedit inexistente în provocarea lansată de a-şi spune punctul de vedere cu privire la organizarea activităţii consultanţilor fiscali. Comentariul Luminiţei Sâmbotin, consultant şi administrator la firma de consultanta L&S GLOBAL CONSULT, expert contabil membru CECCAR, ar putea explica atitudinea reprezentanţilor finanţelor: „Ministerul nu are nevoie de consultanţi fiscali !“ 

Din culisele examenului pentru consultanţii fiscali

La examenul pentru atestarea consultanţilor fiscali, repartizarea pe săli şi pe zile s-a făcut în ordinea înscrierilor. Amănunt esenţial în devoalarea situaţiilor care au condus la catastrofalul rezultat: 24 de admişi din 9.004 de înscrişi la examen.

Pe lista candidaţilor figura şi ministrul finanţelor, Sebastian Vlădescu, programat la examen pe data de 26 noiembrie, potrivit „ordinii“ stabilite prin înscriere. Văzând rata de promovabilitate din prima zi (răspunsurile se verificau pe loc cu o grilă), a decis să nu mai participe la examen, întrucât orice ar fi făcut ar fi fost pus într-o poziţie dificilă: dacă reuşea s-ar fi comentat că ştie subiectele, iar dacă pica examenul…

De la examen s-au retras şi alte nume cunoscute în lumea finanţelor româneşti. Ceea ce nu înseamnă că nu se pot pune întrebări cu privire la corectitudinea organizării şi desfăşurării examenului. Primul candidat admis în seria din 25 noiembrie a fost Tudose Goslan Nistor. Să fie o coincidenţă că pe lista candidaţilor admişi la calitatea de consultant fiscal din data de 16-17.10.2006, la poziţia 118, figurează doamna Tudose Goslan Gabriela? Soţia dlui Tudose Goslan Nistor a făcut parte din comisiile de examinare din datele 25-26.11.2006. „Dacă nu e o coincidenţă, mi-ar plăcea şi mie să dau examen pe subiectele propuse în familie“, ne scrie un consultant care n-a putut participa la examen, fiind absolvent de drept. Pe lista consultanţilor admişi prin excepţie, fără examen, este şi ginerele soţilor Tudose Goslan, Lefter Cătălin. Fiica celor doi şi soţia lui Lefter, Oana, se numără printre cei 24 de câştigători ai concursului din 25 noiembrie.

Organizatorii examenului spun că subiectele s-au redactat vineri seara târziu, chiar în sediul Universităţii Politehnica. Desigur, cu tehnica din ziua de astăzi era practic imposibil să se afle subiectele înainte de examen! Sau chiar în timpul examenului, unde participanţii spun că s-au putut folosi, fără restricţie, telefoanele mobile. Comunicarea directă a fost şi ea folosită cu eficienţă, dacă ne uităm pe listele câştigătorilor şi confruntăm, cu ajutorul participanţilor la examen, locurile ocupate de aceştia în sală. Cei 24 de câştigători au stat grupaţi, câte doi sau mai mulţi. Lista câştigătorilor din data de 26 noiembrie este oglinda a ceea ce s-a întâmplat în sălile de examen. Orice comentariu în plus este de prisos.

Ce spun consultanţii

Examenul de consultant fiscal a fost aşa cum era de presupus că va fi. Ministerul Finanţelor a avut în faţă două probleme mari de rezolvat: posibilele contestaţii şi numărul mare de candidaţi. Prima a rezolvat-o preluând textul ad-literam din lege ca variantă corectă de răspuns. În acest mod contestaţiile ar fi fost uşor de respins prin indicarea a ceea ce scrie „negru pe alb“ în textul legii. Evident, asta a presupus din partea candidaţilor un exerciţiu de memorie extraordinar dar, mai grav, a deformat cu totul sensul şi scopul examenului.

A doua problemă s-a rezolvat prin includerea în setul de întrebări a unor subiecte nerelevante din punctul de vedere al unui practician (ca probabilitate de apariţie şi/sau ca necesitate de memorare a lor). Aceste subiecte făceau extrem de dificilă obţinerea punctajului minim. Din punct de vedere statistic acest fapt a fost deja demonstrat prin obţinerea unei rate de succes de sub 1%.

În acest context rezultatul examenului nu este surprinzător. Ministerul Finanţelor nu pare să fi înţeles amploarea şi complexitatea activităţii de consultanţă fiscală şi în consecinţă a ales intrumentele greşite pentru a-i selecta pe aceşti consultanţi. Mai mult, a transmis un mesaj neliniştitor mediului de afaceri: acela că scopul scuză mijloacele şi că profesionalismul nu are nimic de-a face cu asta. Acesta este modelul pe care trebuie să-l urmeze consultanţii noştri fiscali în relaţia cu viitorii clienţi?

Definiţia activităţii de consultanţă fiscală, conform OG 71/2001
Art. 3. – Activitatea de consultanţă fiscală constă în acordarea de servicii profesionale privind asistenţa de specialitate la întocmirea declaraţiilor de impozite şi taxe, asistenţă pe probleme fiscale şi referitor la creanţele bugetare, cum sunt: amenzi, penalităţi şi majorări, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, precum şi de reprezentare în faţa organelor fiscale, iar în faţa organelor judecătoreşti, în calitate de expert.
Liliana Bolan, B&B Expert Com

Din comentariile participanţilor la examen

Experţi buni în practică, dar incompetenţi la examen

Majoritatea celor care s-au înscris la examen sunt deja experţi contabili şi practică această meserie de ceva timp. La rândul lor, au promovat un examen, care includea şi o probă de fiscalitate şi de drept comercial. Aceiaşi experţi contabili aveau dreptul, potrivit Legii nr. 65/1994, să execute şi lucrări cu caracter fiscal (art. 6 lit.e).

Şeful consultanţilor fiscali respins la dosar

Şeful PricewaterhouseCoopers nu a fost primit la examen pe motiv că nu are studii economice, deşi are o calificare internaţională, ACCA (Association of Chartered Certified Accountants – cea mai importantă organizaţie de certificare a contabililor profesionişti din lume). Vasile Iuga, unul dintre cei mai cunoscuţi oameni din domeniul consultanţei şi auditului din România, este inginer de avioane, dar are cunoştinţe serioase în domeniul fiscal.

Legiuitorii dau răspunsuri greşite la examen

Autorii întrebărilor, proveniţi chiar din rândul celor care au elaborat cadrul legislativ supus examinării, au fost absenţi la lecţia unde s-a predat Legea nr. 210/2005. Ei au considerat drept răspuns corect varianta d), neţinând cont de faptul că plătitorul datorează majorări de întârziere, şi nu dobânzi şi penalităţi de întârziere. Iată cum se puteau pierde 2,5 puncte preţioase.
Un simulacru de examen care se poate evita în viitor

Mulţi vor prefera să obţină calificarea în alte state din Uniunea Europeană şi apoi să vină să profeseze în România, întrucât legislaţia comunitară nu interzice acest lucru. În acest fel, se va putea evita examenul care a creat atâtea nemulţumiri în România.

Din culisele legislativului

Din participarea numeroasă la primul examen, am văzut că interesul a fost foarte mare. De ce? Din cauza unor zvonuri, că va ieşi o reglementare care să permită doar consultanţilor fiscali să semneze declaraţiile fiscale ale contribuabililor. Consultantul fiscal se va diferenţia de expertul contabil şi de auditorul financiar, urmând să răspundă, din punct de vedere legal, în locul contribuabilului căruia i-a acordat consultanţă.

Puterea va fi pe mâna cui nu trebuie

„Crema“ consultanţilor fiscali nominalizaţi până acum va alcătui structurile de conducere ale Camerei Consultanţilor Fiscali din România (CCFR). Dintre cei aleşi de Ministerul Finanţelor Publice în etapa desfăşurată în perioada 16-17 octombrie, doar vreo zece pot profesa. Interesele consultanţilor fiscali vor fi reprezentate astfel, în aceste structuri de conducere, de persoane care nu vor avea nici o legătură cu interesele celor care practică efectiv meseria.