Consultanţii străini care au ajuns să dea socoteală în scandalul energiei din România mizează pe faptul că totul e o confuzie, un vis urât ori, în cel mai rău caz, o lucrătură. Stamen Stantchev, de pildă, pozează într-un om de afaceri cinstit, care ştie cum se fac jocurile la nivel înalt, dar care pretinde că are mâinile curate. El recunoaşte că afacerile pe care le derulează sunt profitabile, dar nu precizează suma.
De cealalată parte, procurorii spun că bulgarul a pus bazele unei grupări organizate la care au aderat funcţionari publici şi demnitari din Guvernul României. Comunicarea se făcea prin cartele de telefonie mobilă cu acoperire internaţională emise de operatori din Austria. Chiar şi aşa, convorbirile au fost interceptate de SRI. Practic, de exemplu, Stantchev a monitorizat şi atras informaţii din sectorul privatizării energiei electrice, care i-ar fi folosit în cazul unui angajament pentru un investitor interesat. Fapt care s-a şi întâmplat, el recunoscând că are un contract de consultanţă, în derulare, cu CEZ din Cehia. Se pare că acest lucru a fost obţinut în urma demersului făcut de către bunul său prieten Michal Susak, care a obţinut o „colaborare neoficială“ între Stancev şi şefii de la CEZ.
Principalul partener al lui Stantchev în aceste afaceri este Michal Susak, fost angajat al Credit Suisse First Boston. De exemplu, cei doi au iniţiat „intermedierea/interpunerea în procesul de privatizare a Complexului Energetic Turceni“, dar şi, împreună cu liderul sindical Liviu Luca, afacerea de preluare de către Asociaţia Salariaţilor-PAS-Petrom, a 8% din acţiunile companiei.
L-am întrebat pe Stamen Stantchev dacă nu îi e teamă că va fi arestat. „Pentru ce să fiu arestat?- ne-a răspuns. Nu mă gândesc deloc la asta. Nu am de ce să-i judec pe procurori. Îşi fac treaba cu profesionalism. Apreciez asta. Puteau să mă aresteze până acum dacă mă considerau atât de periculos! Corect? Dumnezeu ştie…“
Stantchev: «Am cunoscut mulţi miniştri şi oameni de afaceri»
Celebrul „consultant internaţional“ poveşteşte în exclusivitate pentru Capital culisele tranzacţiilor pe care le-a făcut în România
Cu doar o oră înainte de a fi reţinut de procurori, Stamen Stantchev a acceptat să acorde, la hotel Marriott, un interviu în timpul căruia părea destul de relaxat.
Capital: De fapt, cine este Stamen Stantchev ?
Stantchev: Vă pot spune că locuiesc în Viena şi în Londra, am 39 de ani. Sunt bulgar şi m-am mutat din Bulgaria acum 15 ani. Am terminat şcoala de aviaţie militară, apoi am studiat dreptul vreme de trei ani. Nu am terminat facultatea pentru că m-am mutat la Londra şi mi-am finalizat studiile acolo.
Capital: Ce anume aţi lucrat pentru armata bulgară?
Stantchev: Am semnat anumite documente care nu-mi dau voie să vorbesc despre asta (să fie servicii secrete? – n.r.). Oricum, am fost angajat al forţelor aeriene. Nu eram pilot – asta pot să vă spun, dar am lucrat acolo. Este cea mai plină de secrete secţiune a armatei.
Capital: De ce vă urmăresc? Ce probe v-au prezentat?
Stantchev: Îmi ascultă telefoanele. Văd că vorbesc cu tot felul de oameni importanţi. Şi spun: „Uitaţi-l pe tipul ăsta? Ce face?“.
Capital: Sunt voci care pomenesc numele unor persoane importante cu care v-aţi fi întâlnit şi care ar fi în spatele scandalului…
Stantchev: Nu. Nu cred că cineva dintre oamenii pe care i-am întâlnit ar putea fi în spatele celor întâmplate. Oricum, nu vreau să fiu eu cel care să rostească nume. Haideţi să vorbim despre privatizările din energie. Nu vreau să lezez pe cineva şi nu vreau să influenţez ancheta. Lasaţi-i să termine investigaţia şi putem vorbi după aceea.
Capital: Cum aţi descrie relaţia dvs. cu Michal Susak?
Stantchev: E prietenul meu. Este unul dintre cei mai buni prieteni pe care îi am.
Capital: Şi atunci l-aţi ajutat să ia contractul cu Romexterra?
Stantchev: Nu.
Capital: Păi dvs. aţi discutat cu ministrul despre Romexterra…
Stantchev: Asta este din telefoanele interceptate. Mergeam să mă întâlnesc cu ministrul să discutăm altă problemă, iar Susak m-a rugat să-l întreb ce părere are despre acţiunile de la Romexterra. L-am întrebat şi el mi-a răspuns că nu-l interesează subiectul, că nu are nicio legătură cu povestea asta. „Nu este deţinut de noi, este al Transgaz. Dacă vor să vândă, bine, dacă nu, nu. De ei depinde“. Aşa mi-a zis.
Capital: Cine mai intră în categoria prietenilor?
Stantchev: Depinde. Nu vreau să intru pe o pistă greşită. Am spus că am cunoscut mulţi miniştri şi oameni de afaceri, ceea ce e firesc în munca pe care o fac.
Capital: V-aţi întânit cu Dan Voiculescu ori cu Sorin Ovidiu Vântu?
Stantchev: Nu m-am întâlnit cu ei.
Capital: De câte ori v-aţi văzut cu Dan Ioan Popescu ?
Stantchev: Nu. lăsaţi asta.
Capital: Aveţi vreo legătură cu Dinu Patriciu?
Stantchev: Îl ştiu. Eu cunosc pe toată lumea. Am făcut o mulţime de lucruri în afacerile cu petrol. Cu
Rompetrol, Vega, Petromidia, Rafo, Petrom.
Capital: Cu cine v-aţi întâlnit? Vorbim despre persoane importante…
Stantchev: Uitaţi, eu vin în România din 1992. M-am întâlnit cu aproape toţi oamenii din guvernele de până acum. Nu-mi amintesc toate numele şi nici nu vreau să menţionez nume.
Capital: Poate să fie în spatele scandalului cineva dintre competitori ?
Stantchev: Vinovaţii îi văd în zona SRI, pentru că nu înţeleg care au fost motivele pentru care am fost urmărit pas cu pas. Mai cred că anumite bănci de investiţii au avut tot interesul să mă discrediteze, pentru că în domeniul în care activez ai nevoie de credibilitate. Nu uitaţi că Credit Suisse First Boston (CSFB) a avut o reprezentare mult mai bună în această zonă, motiv pentru care au existat foarte multe interese lezate. Poate locale, poate internaţionale. Poate să fie un bancher care nu a căpătat ce a vrut. Am indicii în sensul acesta. (Îl întreabă pe avocatul său: „Pot să vorbesc despre asta?“, iar în urma răspunsului negativ al acestuia, se opreşte).
Capital: Da, dar acum se vorbeşte despre spionaj economic.
Stantchev: Este complet absurd să pretinzi că o bancă de investiţii de talia CSFB face spionaj economic. Eu, în calitate de consultant independent, am semnat contracte cu două mari instituţii financiare (n.r. – CSFB şi CAIB), iar domnii de la SRI au văzut acest lucru ca fiind ilegal. Dar vă spun că aceasta este practica internaţională. Sistemul funcţionează pe bază de relaţii legitime, profesionale. Cum poţi să faci o afacere dacă nu cauţi să o înţelegi? Încă o dată, prin mijloace legitime.
(Avocatul Ovidiu Buduşan intervine: O să vă rezum eu foarte pe româneşte care e uimirea d-lui Stantchev. Toată lumea analizează această afacere de parcă ar fi vorba despre achiziţia unei maşini second hand. Asta e maşina, atât costă, o iei sau nu. Ce înseamnă să vinzi o uzină, o industrie? Nu să-i analizezi toate detaliile? Şi să cunoşti toate problemele acelei afaceri ca să ştii cât plăteşti pentru ea?)
Capital: Care este legătura dvs. cu CSFB?
Stantchev: Eu sunt expert în energie, consultant internaţional în petrol, gaze şi acum în energie. Lucrez la proiecte noi legate de electricitate, centrale electrice şi de termoficare. Din păcate, în domeniul petrolului nu mai sunt multe de făcut. De exemplu, am lucrat cu OMV la un proiect de achiziţie a unei firme turceşti. O achiziţie în Turcia a Petrol Ofisi, care e recunoscută. Ca expert, trebuie să intermediez afacerea, să introduc cele două părţi. Toată viaţa mea am făcut asta…
Capital: Cum adică ?
Stantchev: Sunt inginer „oil and gas“ şi sunt suficient de experimentat încât să-mi ofer expertiza. Am fost mulţi ani de zile reprezentantul Glencore (n.r. – trader de petrol) în regiunea balcanică, poziţie de pe care am fost întotdeauna conectat cu oficialii statului.
Practic, acest scandal îmi distruge complet reputaţia, pentru că relaţiile viitoare cu parteneri noi vor fi viciate de imaginea urmării penale. Companiile cu care fac afaceri acum ştiu cât de bun sunt pe piaţă.
Capital: Dar, de fapt cum procedaţi? Aflaţi o informaţie şi mergeaţi să o prezentaţi?
Stantchev: Le spuneam investitorilor: „Există un proiect. Ce credeţi despre el?“ Şi spuneau că trebuie să-l studieze… Uitaţi cum văd eu lucrurile. Poate n-ar trebui să vorbim despre asta (se uită spre avocat, dar acestal e prins într-o discuţie la telefon). Dacă vor să lucreze cu mine, mă intervievează alături de alte zece persoane şi mă aleg. Eu mai lucrasem în România.
Capital: V-aţi implicat în multe privatizări ?
Stantchev: Am fost implicat în mult mai multe. Distrigaz, spre exemplu. Am acum proiecte ca cel de la Motru, despre care v-am vorbit, la Transelectrica, mai este unul la Brăila. Dar mă ocup şi de alte domenii, cum sunt achiziţiile unor supermarketuri. Am avut un asemenea contract în Bulgaria cu un supermarket care se numeşte „Europa“. Fac foarte multe afaceri în Bulgaria. De exemplu, împreună cu preşedintele PPF Investments, m-am întâlnit în urmă cu şase săptămâni cu preşedintele Bulgariei.
Capital: Să discutăm despre Enel, despre ceea ce spun procurorii cum că se ştia numele investitorului care va câştiga înainte de licitaţie.
Stantchev: Dacă aş fi făcut ceva în acest caz, de ce a câştigat Enel? Guvernul ar fi fost păcălit, dacă ar fi plătit mai puţin decât era normal, dar Enel a plătit peste 800 de milioane de euro pentru o companie care fusese evaluată la aproximativ 200 de milioane de euro. Au fost cinci companii acolo şi aceasta a fost oferta Enel. Nu aveam de unde să ştiu ce se va întâmpla.
Capital: La câte proiecte aţi participat?
Stantchev: Sunt 40 de proiecte în Europa de Est la care lucrez acum.
Capital: Câte sunt în România?
Stantchev: Până în zece. În acest moment am contracte de reprezentare cu CEZ, Skoda sau Brikel (cel mai mare producător de energie din Bulgaria). Cu CEZ am semnat un memorandum de înţelegere pentru consultanţă. Împreună cu Skoda, am „alergat“ după proiecte în România cum ar fi privatizarea de la Doiceşti, Turceni sau Rovinari. E vorba de toate complexurile energetice care urmează să fie reabilitate sau reconstruite. Vreau să se înţeleagă următorul lucru: atunci când lucrezi pentru cinci mari jucători, toţi vor dori să deruleze proiecte în România. Eu am fost cel care i-a convins să investească aici. Mi se pare corect ca ministrul să acorde toată atenţia unui investitor interesat să preia combinatul de la Doiceşti.
Capital: Explicaţi-ne cum se derulează o astfel de afacere? Ce trebuie să faci în calitate de consultant?
Stantchev: În general, preşedintele CEZ vine în mod oficial în România. După asta, cel care trebuie să se ocupe de proiect, să-l definitiveze, sunt eu. Mi se deleagă drepturile. De pildă, avem acum un proiect la Motru. Investitorul trebuia să construiască acolo o centrală electrică de 700 de megawaţi. Dar e suficient cărbune acolo ca să se construiască această centrală? E nevoie de această centrală, pentru că este o lipsă globală de electricitate şi România are, la rândul ei, probleme în acest sens. Deci, ce trebuie să fac eu? Să verific totul la mina de cărbune, să văd dacă acest cărbune este bun. Aşa că îl voi duce la cehi, care au firme foarte bune în acest domeniu. Cehii i-au luat drept consultanţi pe cei de la Erste Investments Bank, care vor fi folosiţi special pentru acest proiect. Eu sunt subcontractor. Trebuie să analizez apa, să văd dacă este suficientă pentru a răci cărbunele. Ei bine, în urma acestei analize, am descoperit că nu există destulă apă în zona aceea. Era doar un râu mic al cărui curs trebuia redirecţionat.
Ca să avem o bună comunicare cu ministerul, dl. Manţog (n.r. Ionel Manţog, fost secretar de stat în Ministerul Economiei) a fost delegat atunci. Şi m-am întâlnit cu el, probabil de 20 de ori. Dar ce e rău în asta (râde)?
Capital: Este posibil să fie schimbate nişte cifre (în timpul unei licitaţii)?
Stantchev: Ştiţi care este procedura cu aceste contracte? De obicei, depui oferta. Comisia aduce plicurile. Le aşează pe masă. Şi le desfac în faţa tuturor. Fiecare pagină este semnată şi, apoi, comisia îşi continuă munca.
Capital: În timpul derulării programului de la Motru, aţi avut acces la informaţii secrete?
Stantchev: Nu. Nu există aşa ceva. Nu sunt secrete aceste lucruri. Dacă cineva vrea să vină aici să investească, ce faci? Nu-i dai toate informaţiile? Îi spui să se ducă naibii?
Capital: De data asta, procurorii spun că Mucea a trădat secretele ţării.
Stantchev: Mucea a fost delegat de ministru să discute cu mine. De exemplu, am vrut să vedem Romaero, aveam un investitor din Slovacia şi am cerut în mod oficial o întîlnire cu ministrul Şereş, iar el a sunat un responsabil pentru sector (Cazacu). Ulterior, m-am întâlnit de multe ori cu Cazacu.
Capital: Bănuim că afacerea dvs. este una profitabilă…
Stantchev: Da, este. Este una foarte dinamică, în primul rând. Înveţi foarte mult şi de aceea devii din ce în ce mai inteligent. Dacă întâlneşti un tip, un oficial, aşa cum sunt Mucea si Şereş, de exemplu. E doar un exemplu. Îmi trebuie cinci minute să-mi dau seama cât ştie despre energie Codruţ Şereş. În cazul lui Mucea, nu am nevoie decât de un minut şi, de fapt, nici lui nu cred că îi ia mai mult să afle cât ştiu eu. E o lume mică, ne ştim între noi. Îţi dai seama imediat cu cine e bine să lucrezi şi cu cine nu.
Inteligenţă nativă
«Îmi trebuie cinci minute să-mi dau seama cât ştie despre energie Codruţ Şereş. În cazul lui Mucea nu am nevoie decât de un minut şi, de fapt, nici lui nu cred că îi ia mai mult să afle cât ştiu eu.»
Bulgarul Şi licitaţia pentru privatizarea Electrica
Stamen Stantchev ne-a explicat că are propria afacere, la Viena, şi patru analişti angajaţi. Compania de consultanţă se numeşte Energan,a fost înfiinţată în anul 2000 şi are un capital social de 35.000 de euro. Firma-mamă este în Cipru şi se numeşte Energan Trading Limited.
Acuzaţiile pentru care a fost arestat în România sunt foarte grave: spionaj în formă continuată şi constituirea unui grup organizat. Din interceptările telefonice ale SRI reiese, spun anchetatorii în referatul întocmit pentru propunerea de luare a măsurii arestării preventive, că din ianuarie, Stanchev a început demersurile pentru ca firma italiană ENEL să câştige licitaţia pentru adjudecarea SC Electrica Muntenia Sud. Când în joc au mai rămas cinci companii, Stanchev ar fi primit de la Dorinel Mucea, de la Ministerul Economiei, sumele licitate de fiecare firmă.
Susak: «Discuţiile cu oligarhii fac parte din regula jocului»
De la Londra, fostul angajat al CSFB oscilează între scandal politic şi răzbunare economică
Sigur pe el, dar şi extrem de rezervat în declaraţii, Michal Susak nu pare a avea de gând să vină în viitorul apropiat în România. Aşa că am vorbit cu el prin telefon.
Capital: Cum e cu teoria conspiraţiei domnule Susak? V-a înscenat cineva scandalul sau autorităţile române au simţit pericolul gulerelor albe?
Susak: Nu-mi dau seama dacă este un scandal politic sau unul economic. Nu pot să spun aşa ceva. Bineînţeles că s-ar putea ca la mijloc să fie unii competitori, ţinând cont de numărul de contracte pe care noi le-am câştigat în România şi în regiune.
Capital: Aţi lucrat o perioadă la Credit Suisse First Boston, dar apoi, subit, aţi plecat la un fond de investiţii. Se aude că de fapt aţi fost forţat să plecaţi de către şefii CSFB.
Susak: Am petrecut 12 ani într-o bancă internaţională de investiţii. Am considerat că am suficient de multă experienţă profesională în domeniul consultanţei pe care să o aplic într-un fond de investiţii puternic, dedicat Europei Centrale şi de Est. Cred că afacerea Romexterra a demonstrat acest lucru, iar planurile de viitor sunt mari. Dar ca să vă răspund la întrebare, nu m-a înlăturat nimeni de la Credit Suisse First Boston. A fost alegerea mea.
Capital: O alegere care se vede că va cam creat probleme cu justiţia. Unde este codul de conduită al unui consultant de talia dumneavoastră?
Susak: Atunci când eşti consultant, trebuie să reprezinţi clienţii în cea mai bună modalitate cu putinţă. Rolul consultantului este să pună laolaltă companiile cu instituţiile statului şi firmele de investiţii. Este, dacă vreţi, un fel de punte de legătură între stat şi investitor. Consultantul asigură buna derulare a proiectului.
Capital: Chiar şi cumpărând sau traficând informaţii?
Susak: Eu personal sau CSFB nu am cumpărat o informaţie sau plătit pentru o informaţie. Să fim serioşi. Este ridicol, pentru că nicio companie sau un investitor nu vor cumpăra informaţii.
Capital: Se aude că v-aţi cam întâlnit cu toţi milionarii locali. Ce făceaţi, despre ce discutaţi?
Susak: Cred că menirea unui bancher este să întâlnească oameni de afaceri. Am cunoscut mulţi milionari în cariera mea, iar discuţiile cu oligarhii pot face parte din joc..
Capital: Voiculescu, Dan Ioan Popescu, Vântu…
Susak: Nu l-am cunoscut niciodată pe Popescu. E individul legat de Romexterra? (se gândeşte câteva secunde şi revine ca şi cum îşi aminteşte…) Nu este nicio relaţie. L-am cunoscut poate de două ori în viaţa mea. Voiculescu. Cine e el? Preşedintele unui partid? Nu am nicio relaţie. Dacă l-am cunoscut la Parlament nu am discutat decât chestii mărunte. Dar ce să caute el în investment banking dacă este politician? Ştiu cine este Sorin Ovidiu Vântu, dar nu am avut niciodată o relaţie directă cu el.
Capital: Cum aţi intrat în afacerea acţiunilor salariaţilor de la Petrom (n.r. – 8% pentru angajaţi)? V-a căutat Liviu Luca?
Susak: Am primit un mandat de la Asociaţia Angajaţilor. Am prezentat intenţia noastră de a finanţa cumpărarea acţiunilor în numele a mai multor sute de angajaţi. Şi alte bănci şi-au prezentat ofertele, iar noi, pe baza ofertei probabil mai bune, am fost aleşi să finanţăm tranzacţia.
Capital: Procurorii spun altceva, iar traficul de influenţă nu e deloc lobby.
Susak: Noi am discutat subiectul cu avocaţii, patronatele, iar presa a fost întotdeauna la curent cu aceste iniţiative. Nu am ascuns nimic, ci am spus în mod clar că avem de gând să asigurăm finanţarea cumpărării acţiunilor. Nu ştiu care sunt suspiciunile aici din moment ce toată lumea ştia de implicarea CSFB.
Capital: Aţi încercat să influenţaţi oficiali români să semneze o ordonanţă în favoarea Asociaţiei conduse de Luca?
Susak: Am avut multe întâlniri în România în legătură cu acest subiect în care am prezentat punctul de vedere potrivit căruia posibilitatea de a achiziţiona acţiunile de către angajaţi era aceea a acceptării CSFB ca finanţator. Singura noastră intenţie şi propunere a fost aceea de a împrumuta bani oamenilor.
Capital: Cum a fost cu acţiunile Transgaz la Romexterra?
Susak: Noi cumpăram acţiuni Romexterra de ceva timp, iar preţul oferit a fost semnificativ mai mare decât cel al competiţiei. Asta e tot, ce e rău în a oferi un preţ mai mare decât ceilalţi?
Consultant şi intermediar
«Atunci când eşti consultant, trebuie să reprezinţi clienţii în cea mai bună modalitate cu putinţă. Rolul consultantului este să pună laolaltă companiile cu instituţiile statului şi firmele de investiţii.»
Consultantul spune că procurorii nu l-au căutat
Michal Susak este pe lista neagră a procurorilor, dar spune că nu a fost înştiinţat că este urmărit penal: „Nu am primit nimic de la Parchet şi nici nu am fost căutat de cineva din procuratură“. Cât despre învinuirile ce i se aduc, el spune că a exploata oportunităţi nu înseamnă neapărat că faci afaceri ilegale. „Consultantul trebuie să cunoască oameni importanţi. Altfel vinde mere în piaţă“, susţine acesta.
Susak este acuzat că, împreună cu americanul de origine rusă Vadim Benytov Don, director în cadrul Credit Swisse Firt Boston, a colaborat cu Stamen Stanchev pentru ca ENEL să câştige licitaţia pentru privatizarea Electrica Muntenia. Susak era pe atunci responsabil al CSFB pentru piaţa din Europa de Est. El este, spun achetatorii, unul dintre oamenii pe care Stanchev i-a sunat să-i anunţe că are cifrele din ofertele financiare făcute de concurentele ENEL.
