Bătălia pe fondurile europene nu se dă doar între „titularii“ de proiecte, ci şi între firmele de consultanţă. Companiile mari nu vânează neapărat procentele din fondurile structurale, ci obţinerea unor contracte de „mentenanţă“, în timp ce firmele mici văd în comisioane o posibilitate de a-şi creşte cifra de afaceri. Piaţa pe care se poartă „luptele“ este destul de generoasă, peste 300 de milioane de euro. Şi domeniile ce trebuie a
Bătălia pe fondurile europene nu se dă doar între „titularii“ de proiecte, ci şi între firmele de consultanţă. Companiile mari nu vânează neapărat procentele din fondurile structurale, ci obţinerea unor contracte de „mentenanţă“, în timp ce firmele mici văd în comisioane o posibilitate de a-şi creşte cifra de afaceri.
Piaţa pe care se poartă „luptele“ este destul de generoasă, peste 300 de milioane de euro. Şi domeniile ce trebuie acoperite de consultanţă sunt foarte numeroase: cercetare şi dezvoltare tehnologică, informatizare, transport, energie, protecţia mediului, turism, cultură, regenerare urbană. Prin urmare, concurenţa de-abia de acum înainte se va ascuţi. La aceasta se adaugă şi faptul că firmele mari de consultanţă – KPMG, Deloitte, PriceWatarhouse, Ernst&Young – sunt interesate nu neapărat de partea de consulting, cât mai degrabă de aceea care le permite să vândă clientului şi restul serviciilor pe care le pot oferi. „O firmă de consultanţă aşa cum este KPMG poate să furnizeze foarte multe servicii companiei. În plus, noi putem ajuta clientul să-şi reorganizeze cât mai bine afacerea, să-şi crească profitul ca să poată obţine fondurile, şi acestea să îi aducă plusvaloarea acolo unde e nevoie. Dar noi putem să-i arătăm clientului, şi după ce a absorbit fondurile, cum îşi poate optimiza activitatea pe noile baze“, spune Victor Grigore, senior manager la KPMG. Firma sa vrea să câştige de clienţi firmele până la 250 de angajaţi şi cu o cifră de afaceri de circa 50 de milioane de euro. „Către ei vrem să promovăm fondurile structurale“, precizează Grigore.
Aşadar, adevărata competiţie se va da între firmele mici – înfiinţate de „patroni“ care au dobândit know-how pe cont propriu, şi cele medii, care nu sunt de talia celor din Big Four, dar care au ştiut să-şi diversifice specializarea. „Noi avem deja 24 de proiecte contractate pe un an întreg. Dintre acestea, pot spune că patru sunt pe dezvoltarea resurselor umane şi trei pe agricultură“, spune Dragoş Pâslaru, manager general la GEA Strategy & Consulting SA. Secretul reuşitei? „Am semnat un parteneriat cu Reiffeisen, dar şi cu firme de arhitectură, cu un expert de mediu, pentru a putea să oferim un pachet complet clienţilor noştri“, arată Pâslaru. În funcţie de mărimea proiectului a cărui evoluţie o urmăreşte, GEA Strategy ar putea avea un beneficiu între 1% şi 10% din valoarea proiectului.
La această competiţie se va adăuga presiunea pe care o vor exercita asupra pieţei firmele de consultanţă străine. „Noi am fost contactaţi de firma italiană NEC şi ni s-a propus să devenim asociaţi. Am acceptat şi, de la începutul acestui an, am preluat contractele pentru România şi Bulgaria ale investitorilor italieni veniţi prin NEC“, spune Octavian Costescu, preşedintele Consiliului de Administraţie al RIFF. Clientela căreia se adresează compania sa de consultanţă este reprezentată de oamenii de afaceri din nordul Italiei, foarte activi pe piaţa din România. Profitul pe care îl are în vedere RIFF nu este foarte mare, el situându-se la 20% din suma pe care o va încasa drept comision pentru consultanţă. Dar acesta nu este singurul exemplu de pe piaţă. Firmele de consultanţă de afară sunt şi ele interesate de banii europeni, în parte şi pentru că, pe piaţa unde activează, fondurile europene s-au cam epuizat şi pentru că au nevoie să-şi „valorifice“ experienţa cât mai bine. Mai sunt şi firme româneşti care activează în sistem de franciză. Companiile străine preferă asocierea cu o companie locală, pentru că aceasta cunoaşte mai bine realităţile locului, în vreme ce firma românească acceptă deal-ul pentru că are nevoie de expertiza partenerului străin.
Toţi competitorii ştiu că „lupta“ este abia la început, şi că vor trebui să funcţioneze într-un context legislativ ambiguu. Astfel, etapa de programare este încă nefinalizată, ceea ce duce la întârzierea datei de la care se vor putea depune primele proiecte de fonduri structurale. De asemenea, se mai aşteaptă apariţia Cadrului Strategic Naţional de Referinţă şi Programe Operaţionale, precum şi analiza şi aprobarea acestor documente de către Comisia Europeană.
Clienţii mari în vizor
«Noi ne-am făcut un target din firmele până la 250 de angajaţi şi cu o cifră de afaceri circa de 50 de milioane de euro. Către ei vrem să promovăm fondurile structurale.»
Victor Grigore, senior manager, KPMG
În aşteptarea banilor europeni
O LUNĂ. Atât ar trebui să se scurgă între data aprobării programelor operaţionale şi virarea primei tranşe de bani de către Comisia Europeană, din fondurile structurale în Fondul Naţional al României.
22,5% Acest procentaj din contribuţia comunitară la fiecare program operaţional va constitui prima plată pe care o va face Comisia. Banii sunt destinaţi prefinanţării şi ajung la beneficiari în momentul în care aceştia semnează contracte de achiziţie publică.
MAI 2007 Pâna atunci estimează Guvernul că se vor depune cererile de finanţare şi se vor semna contractele de finanţare.