Capital: Cum s-a schimbat comportamentul românilor, în ultimii ani, atunci când vine vorba de achiziţia unor produse aflate la reduceri?

Valeria Vîrlan: Consumatorii sunt din ce în ce mai educaţi. Nu mai reacţionează impulsiv ca în anii `90 – 2000, când oferta era mai redusă ca varietate şi noi ieşeam dintr-o etapă de privaţiuni materiale şi informaţionale. Astăzi, marea mojoritate studiază oferta, aplică criterii de departajare între branduri concurente şi, după ce iau decizia, de multe ori aşteaptă sezonul reducerilor pentru a obţine raportul calitate-preţ cel mai bun.

Capital: Dacă ar fi să facem o comparaţie cu locuitorii din Europa de Vest, acolo unde „cultura reducerilor” este mult mai dezvoltată, care sunt principalele diferenţe? De exemplu, în România, se vorbea chiar de „reduceri minicinoase”.

Valeria Vîrlan: De la an la an se observă o evoluţie a nivelului de educaţie al consumatorilor. Iar brandurile “mincinoase” ies pe cale naturală din piaţă. Fireşte, schimbarea nu poate surveni brusc, însă se observă un trend crescător în acest sens. Totuşi, atracţia pentru reduceri rămâne, într-adevăr, de mare actualitate. Numai auzind cuvântul, mulţi cumpărători nu se mai opresc să verifice şi “dau buluc” în magazine. Însă, acest fenomen este global. În vest, într-adevăr, nu există branduri “mincinoase”, dar, la nivel de consumator, ideea de a cumpăra ceva redus generează consum indiferent dacă există sau nu o nevoie reală pentru produsul în cauză. Din acest motiv, s-a semnalat şi nivelul mare de risipă la nivel global, iar UE încearcă acum să reglementeze din punct de vedere legal problema, propunând impunerea unor sancţiuni pentru consumatorii risipitori (mai ales în zona produselor alimentare).

Capital: În context, pe ce mizează magazinele atunci când aruncă în piaţă „reduceri de 50%” sau de „70%”, deşi, analizând mai amănunţit, descoperim că preţurile nu sunt chiar aşa de mult tăiate?

Valeria Vîrlan: Astfel de magazine mizează în primul rând pe neatenţia autorităţilor. Pentru că, din punct de vedere legal, aceste practici sunt aspru sancţionate. Însă, pentru a aplica sanţiuni, autorităţile în materie ar trebui să-i şi prindă. Iar consumatorul, prin plângerea pe care o poate formula la Protecţia consumatorului, are astfel un rol vital. Aşadar, se mai bazează pe lipsa de vigilenţă a consumatorilor, care, furaţi de mirajul ideii de reducere, reacţionează de multe ori impulsiv şi chiar haotic. Le ajută în acest sens o mercantizare a magazinelor atractivă şi, în general, o atmosfera de abundenţă care invită la consum. Cred că dacă fiecare dintre noi, atunci când mergem la cumpărături, am face un efort să ne întrebăm înainte de a pune în coş un produs „chiar am nevoie de acest produs?”, „răspunde el unei nevoi reale sau uneia induse?”, probabil ne-am îndrepta către un consum mai conştient şi, respectiv, către o economie de piaţă care îşi respectă un pic mai mult consumatorul. De pildă, câţi dintre noi ştiu că magazinele care se respectă au amplasamente speciale pentru produsele aflate la reduceri, cu procentul redus clar afişat. În timp ce produsele nereduse (colecţiile noi) sunt poziţionate separat în magazin.

 

Capital: În opinia dvs, cum reuşesc reprezentanţii acestor magazine să manipuleze un număr mare de consumatori?

Valeria Vîrlan: Aici discuţia este foarte complexă şi pe mai multe paliere. Vorbim şi de un vid legislativ, pentru că reclama mincinoasă (spre exemplu un spot publicitar care îţi promite întinerirea pileii peste noapte) la noi nu este pedepsită. Ce este pedepsit este dacă eticheta nu corespunde cu produsul. Însă câţi consumatori se uită pe eticheta să vadă ingredientele şi câţi cumpără doar pentru că au văzut la televizor că produsul este într-un fel sau altul? Apoi, vorbim şi despre o societate (la nivel mondial, de data asta) care incurajează consumul ca şi panaceu pentru orice problemă din viaţa noastră. Consumăm aproape isteric orice: de la alimente, la gadget-uri, tehnologie şi până la relaţii. Este o „foame” care ne chinuie şi pe care, din păcate, nu ştim să o interpretăm că fiind un gol, o lipsă de sens, de afecţiune, de iubire, de valorizare, etc, în vieţile noastre. Ca să compensăm sau ca să ne abatem atenţia de la acest gol interior, picăm în extrema unui consum fără discernământ. Campaniile de marketing vin şi accesează tocmai acest vid interior pe care promit să-l umple cu satisfacţii, iar consumatorul asta cumpără – iluzia unei vieţi care să îi procure o satisfacţie imediată şi fără efort. Ştiţi, în medicina tradiţională, de mii de ani există un principiu care sună, în esenţă, astfel: orice exces ascunde o lipsă şi orice lipsă ascunde un exces. Excesul care se reflectă în comportamentul de consum de la noi, dar şi din alte ţări dezvoltate, ce credeţi că ascunde? Ascunde o lipsă de sens, de miez, de esenţă în vieţile oamenilor. O depărtare de la adevărurile şi valorile fundamentale ale vieţii. Aici este de fapt rădăcina problemelor despre care vorbim.