15. Inghetarea temporara a preturilor administrate, inclusive a gigacaloriei
Chiar daca vor protesta niste distribuitori de gaze, statul este obligat, pe o perioada temporara, sa ia masuri care tempereaza cresterea inflatiei. Bariera suportabilitatii este undeva la o inflatie de 10%, daca se depaseste aceasta limita vom intra intr-o sarabanda fara sfarsit de majorari de taxe- preturi administrate- preturi la raft – crestere salarii pentru acoperirea inflatiei. O astfel de situatie ar fi catastrofala, apocaliptica pentru Romania si ne-ar readuce aminte de sfarsitul anilor ’90 si politicile economice dezastruoase ale perioadei respective, care au si dus la disparitia cu totul din Parlament a unui partid.
De aceea, guvernul trebuie sa revizuiasca de urgenta toate componentele preturilor administrate si sa le inghete pentru acest an, temporar, pana trece socul inflationist. Ar putea sta pe loc pretul gazelor naturale, de pilda, pentru ca pretul gazelor din import reprezinta doar maximum 30% din productie, iar Romania cu productia interna pe care o are poate satisface 70%, chiar 75% din consumul acestui an, fata de situatia trecuta cand cifra era de doar 60%. O politica inteligenta de stocare a gazelor ar taia din factura statului si ar creste cifra de afaceri a Romgazului, ambele lucruri favorabile.
Aceeasi solutie trebuie aplicata pretului la energia electrica, reglementat de ANRE. Aici statul se poate impune mai bine, intrucat producatorii de energie electrica ii apartin in majoritate. De asemenea, pretul decontat al medicamentelor trebuie inghetat prin lista de medicamente, cu inlocuirea foarte multor produse ale unor companii cu echivalente generice, pentru reducerea costurilor. Inghetarea costurilor la curent si la gaze naturale ar trebui sa aiba un efect in diminuarea cresterii pretului la gigacaolorie. O eventuala dublare a pretului nu face decat sa fie insuportabila pentru oameni, determinand nepalta intretinerii, debransari sau iesiri masive din sistemul comun de incalzire.
16. Revizuirea tuturor celorlalte masuri prin care guvernul creaza inflatie suplimentara
In plus fata de preturile administrate, guvernul are datoria de a revizui, impreuna cu Banca Nationala a Romaniei, toate politicile inflationiste pe care le-a creat, in conditiile in care preturile risca sa fie aruncate in aer, odata cu majorarea TVA-ului . Trebuie revizuite accizele la combustibili, accizele la tigari si toate politicile statului unde se recunosc majorari de preturi sau se incurajeaza majorarea pretului printr-o taxare facuta fara cap.
Taxarea tigarilor la 95% din brandul cel mai cautat taseaza stupid piata, rezultand intr-o contrabanda care nu poate fi stavilita, asa cum se pare ca doreste Guvernul, prin afise puse prin Bucuresti de blam. Contrabanda poate fi stavilita de cele mai multe ori printr-o politica vamala exemplara , derobata de coruptie si printr-o politica de taxare care sa aiba un oarecare sens. Majorarile de taxe in aceasta zona nu au facut decat sa reduca consumul legal la jumatate din piata – restul, bani negrii, economie neagra, trai nenica pe banii babachii!
17. O politica concurentiala adusa la nivelul unei strategii guvernamentale
O alta modalitate de a tempera cresterile de preturi si mai ales formarea cartelurilor ar fi intarirea Consiliului Concurentei si a politicii de concurenta.
Consiliul Concurentei poate fi foarte simplu intarit prin restructurare, aducandu-i-se in plus o cooperare stransa cu SRI-ul si Politia in desfasurarea anchetelor pe care le are in derulare. Urmarirea diverselor piete, mai ales atunci cand cresterile de preturi par excesive, bruste, coordonate, ar trebui sa devina o prioritate nu doar a Consiliului, ci si a Guvernului. Exista o nevoie de creare a unor politici concurentiale, pentru scaderea preturilor in toate domeniile, inclusiv in cele unde statul are o contributie. Ar putea fi chiar legiferata, pentru o scurta perioada, majorarea preturilor doar cu cuantumul majorarii de TVA, pana la asezarea inflatiei.
In plus, am putea de maine, de pilda, sa punem toata energia pe OPCOM, in loc sa o dam direct pe contracte bilaterale unor “baieti destepti”, blamati la televizor dar impotriva carora nu s-a facut nimic. S-ar putea crea o bursa a graului de catre stat, prin preluarea in silozuri a surplusului agricol in loc de subventionarea motoriei – cresterile pretului la paine nu ar mai fi de 30%. S-ar putea stimula prin impingerea pe bursa a unor pachete minoritare ale statului investitii suplimentare intr-o piata in colaps.
18. Repornirea creditarii atunci cand puseul inflationist se va fi temperat
Ultimul lucru pe care il pomenesc aici este de reluarea creditarii, de care nimeni nu mai pare sa vorbeasca. Intrucat Romania va fi in cea mai proasta postura cu putiinta, de inflatie cu o economie in scadere, trebuie gandita o politica de reluare a cresterii, iar reluarea depinde in foarte mare masura de sectorul bancar.
Reluarea creditarii presupune in primul rand usurarea si regandirea reglementarilor. Temporar, ar tebui coborate rezervele minime obligatorii ale bancilor, pentru a le usura costul creditului. Ar trebui de asemenea evitate orice reglementari imbecile de genul securizarea cu usi blindate si geamuri anti-glont a sucursalelor bancare, cum se pomeneste intr-o ordonanta publicata acum cateva saptamani. O masura de acest fel implica un cost la nivel de sistem de aproximativ 600.000.0000 euro intr-o periaoada in care acesti bani ar putea fi dati unor firme private pentru supravietuire si continuarea rularii conturilor. Ar trebui gandite niste mecanisme bancare, sprijinite de stat, pentru sectorul imobiliar – poate inclusiv folosind bani din vanzarea locuintelor ANL catre proprietari.
In plus, ar trebui demarat un program de atragere a unor banci mari straine, de tipul HSBC in Romania prin orice mijloace. Efectul pozitiv pe care o injectie suplimentara de capital ar avea-o in economie este de nepretuit, mai ales intr-o perioada neagra ca cea care ne asteapta.
Concluzia concluziilor: daca nu restructuram structural statul, degeaba majoram impozitele. Daca nu intarim controlul financiar degeaba incercam sa cheltuim bani acolo unde trebuie, ei sunt scursi fara urma in lipsa unui sistem performant. In continuare, degeaba insistam la posesia statului asupra unor active care ar putea aduce mai multa valoare, inclusiv mai multe taxe si impozite, decat daca ele s-ar regasi in sectorul privat. In fine, degeaba majoram TVA-ul daca nu ne gandim si la masuri de domolire a exploziei preturilor si de reluare a creditarii, pentru relansarea economiei greu incercate de masurile necorelate, fara cap, luate de guvernanti.
DETALII:
Citeşte şi Regruparea structurală a statului şi întărirea lui, începând cu Fiscul
Citeşte şi Întărirea controlului financiar, cu toate pârghiile de care dispune statul
Citeşte şi Scăderea ponderii statului în economie (vânzări/privatizări, PPP-uri)
