Care sunt marii cåştigători ai fondurilor europene nerambursabile alocate Romåniei? Răspunsul sec, dat de tabelele cu contracte pentru infrastructură este: companiile de construcţii europene.
Din cele 184 de contracte semnate pentru investiţiile de mediu prin ISPA (gropi de gunoi, staţii de epurare, canalizări şi alimentări cu apă), 172 au fost cåştigate de companii străine. Iar pe transporturi, raportul este următorul: 13 firme romåneşti la 72 de firme străine.
Explicaţia: caietele de sarcini şi condiţiile impuse participanţilor la licitaţii veneau de la Bruxelles. Printre aceste condiţii: cifra de afaceri de sute de milioane de euro şi experienţă pe proiecte de infrastructură în oraşe cu milioane de locuitori. Companiile de construcţii romåneşti au fost tăiate de pe listă din start, din cauză că investiţiile mari de infrastructură de după revoluţie se pot număra pe degete.
„Asul din månecă (n.n. – al Romåniei) a fost abilitatea sa de a oferi contracte pentru proiectele de infrastructură companiilor influente de la Bruxelles, dar care puteau influenţa şi partidele dominante în unele din cele mai importante state UE“, aprecia politologul Tom Gallagher într-un editorial publicat în Financial Times. El sugera că atribuirea contractelor este una din explicaţiile pentru indulgenţa Comisiei Europeane faţă de corupţia din Romånia şi întårzierea reformelor.
Deşi cåştigătorii marilor licitaţii din Romånia sunt companii de prestigiu, cu zeci de mii de angajaţi, afaceri de miliarde de euro, performanţele din Romånia nu sunt deloc „de top“: întårzieri de ani de zile, rezilieri şi chiar falimente.
Autorităţile romåne nu neagă legăturile strånse dintre Comisia Europeană şi marile companii de infrastructură, însă limbajul este mult mai diplomatic decåt cel al politologului britanic. În corespondenţa cu Bucureştiul, oficialii europeni au „luat partea“ companiilor europene, atrăgånd atenţia instituţiilor autohtone că Romånia are nevoie de investitori străini. Contextul în care a avut loc schimbul de scrisori: intenţia Ministerului Finanţelor de a publica o listă neagră a companiilor cu probleme în proiectele de infrastructură şi de a le interzice accesul la noi proiecte.
Teodorovici: «Nu scrie nicăieri că ai noştri nu pot cåştiga»
Şef peste fondurile europene pentru infrastructură a fost, înainte de aderarea la UE, Eugen Teodorovici. De anul trecut, a mai urcat o treaptă şi a fost numit secretar de stat în Ministerul Finanţelor, instituţia care administrează mare parte a sumelor de la CE.
Capital: Cum poate fi explicat faptul că mare parte din proiectele de infrastructură finanţate de europeni au fost cåştigate tot de firme mari din UE?
Eugen Teodorovici: În caietele de sarcini erau prevăzute anumite condiţii: de cifră de afaceri, de experienţă pe proiecte de anvergură similare. Şi, evident, firmele mari europene îndeplineau aceste condiţii.
Capital: Practic, prin astfel de condiţii au fost scoase de pe piaţă firmele autohtone. Nu pot fi considerate astfel de condiţii anticoncurenţiale?
Eugen Teodorovici: Nu scria nicăieri că firmele romåneşti nu pot cåştiga contracte. Nimeni nu a interzis Romåniei ca, în anii dinainte de aderare, să-şi dezvolte astfel de firme mari. Nu mi se pare o condiţie exagerată. Dacă ar fi fost banii mei, nu aş fi dat contractul pentru o autostradă unei firme care are ca experienţă doar un drum judeţean.
Capital: S-a tot sperat, la un moment dat, că firmele romåneşti, în calitate de subcontractanţi, vor acumula cifra de afaceri şi experienţa necesare pentru a îndeplini condiţiile de calificare la licitaţii. S-a întåmplat aşa?
Eugen Teodorovici: Avem şi firme romåneşti care au cåştigat proiecte pe ISPA pe mediu. Hidroconstrucţia este una dintre ele. Chiar mi-au fost lăudaţi.
Capital: Deci condiţiile pentru proiectele din fonduri de preaderare veneau de la Bruxelles? Ce se întåmplă cu fondurile structurale? Veţi păstra condiţii de genul: experienţă pentru proiecte în oraşe cu peste 5.000.000 de locuitori?
Eugen Teodorovici: În cazul fondurilor structurale, condiţiile sunt impuse de noi. Probabil, nu vom fi la fel de stricţi, dar vom cere experienţă pe proiecte de anvergură similară.
Capital: Care sunt motivele pentru care apar întårzieri la proiecte şi chiar rezilieri ale contractelor?
Eugen Teodorovici: Sunt neînţelegeri privind preţurile. În unele cazuri, firmele care au cåştigat licitaţia au venit cu preţuri foarte mici, şi apoi şi-au dat seama că nu pot executa lucrările încadråndu-se în acele sume. În altele, a fost intenţionat, firmele mizånd pe faptul că vor obţine majorări. În ultima vreme, avem tot mai multe plångeri de la firme că, de la o săptămånă la alta, cresc preţurile materialelor de constucţii. Vrem să facem o bază de date cu preţuri de referinţă pentru materialele de construcţii. Vom lucra împreună cu Institutul Naţional de Statistică, Ministerul Transporturilor, Ministerul Dezvoltării şi Agenţia Naţională pentru achiziţii publice.
Greii infrastructurii
Hidroconstrucţia figurează pe locul trei în topul firmelor cu cele mai mari contracte ISPA. A fost luată în calcul valoarea totală a contractelor cåştigate de consorţii
(mil euro)
Astaldi (Italia) 272,3
Yapi (Turcia) 111,1
Hidroconstrucţia 105
Max Boegl (Germania) 94
Strabag (Austria) 72
Sursa: Calcule Capital pe baza datelor MEF.
De ce proiectele au mers cu viteza melcului
Abandonarea lucrărilor, întårzieri, lipsa licitaţiilor, suplimentarea „devizelor“. Cele cåteva astfel de situaţii din ultimii ani au afectat bunul mers al unor proiecte.
La Paşcani, consorţiul Aegek (Grecia)-Tahal (Israel) nu a onorat contractul de 7,7 milioane de euro pentru reabilitarea sistemului de alimentare cu apă la Motca, Paşcani. Pånă la urmă, lucrările vor fi executate de către firmele romåneşti TMUCB şi Termrom, care au semnat un contract de 7,4 milioane de euro. Consultanţa va costa 670 de mii de euro. Consorţiul greco-israelian a mai avut un contract reziliat: cel pentru reabilitarea staţiei de epurare a apelor uzate şi a reţelei de canalizare, tot din Paşcani. Motivul invocat: terenul pe care trebuia reconstruită staţia e „minat“ cu bombe rămase din Al Doilea Război Mondial.
S-a relicitat, iar lucrarea a fost cåştigată de un joint-venture format de aceeaşi companie Tahal şi austriecii de la Alpine Mayreder. Suma: 9,93 milioane euro. Potrivit şefului Direcţiei Apă-Canal din Paşcani, Ioan Prisecaru, citat de presa locală, licitaţia a fost din nou anulată de Comisia Europeană, întrucåt a fost încălcată legislaţia. Contractul fusese atribuit consorţiului în urma negocierii directe, întrucåt celelalte oferte au fost „neconforme“. Cu alte cuvinte, nicio licitaţie. În aceeaşi zi şi în acelaşi mod, Finanţele au atribuit un alt contract consorţiului: 7 milioane de euro pentru construcţia unei staţii de tratare a apelor uzate în Drobeta-Turnu-Severin. Potrivit listei de la Finanţe, şi acest contract a fost reziliat în anul 2008.
Pe de altă parte, Alpine e în grafic la proiectul de reabilitare şi extindere a reţelei de canalizare din Craiova, care valorează 25,8 milioane de euro şi e executat împreună cu firma romånească Hidroconstrucţia şi cu Rabmer (Austria), precum şi în cazul unui proiect de 16 milioane de euro în Dåmboviţa. Tahal are patru luni de întårziere la reabilitarea staţiei de epurare din Arad – contract de 13 milioane de euro cu compania Bamag (Germania) – şi e în grafic la lucrările la staţia din Braşov – contract de 15,6 milioane de euro, realizat împreună cu ungurii de la Keviep.
La Brăila, staţia de epurare a apelor uzate a fost atribuită Termomeccanica SpA din Italia. Valoarea contractului: 19,4 milioane euro. Construcţia trebuia să înceapă în 2004 şi să se termine în 2007. Proiectul a picat după ce italienii au cerut 9 milioane de euro în plus pentru a schimba amplasamentul viitoarei staţii, susţinånd că cel ales iniţial nu e potrivit pentru lucrări. Mai precis, terenul era mlăştinos, iar Termomeccanica nu inclusese costurile fundaţiei în proiect, de unde şi suma mai mică cu care a cåştigat licitaţia. Autorităţile locale au anunţat recent că licitaţia va fi reluată, dar pe o sumă ce depăşeşte dublul celei iniţiale: 42 de milioane de euro. Din aceştia, 16 milioane de euro vor fi din fonduri ISPA, iar restul de la bugetul de stat, din surse locale şi dintr-un împrumut BEI.
Termomeccanica a apărut în calitate de contractant într-un alt proiect, la Craiova. Contractul de 25 de milioane de euro a fost atribuit în 2003, însă pånă în anul 2007 italienii nu au executat decåt 20% din lucrări. Înţelegerea a fost reziliată, iar compania a fost înlocuită cu un joint-venture format de Sistem Yapi-Turcia şi Emit-Italia.
La Cluj, francezii de la compania Sade urmau să refacă reţelele de apă şi canalizare, însă contractul a fost reziliat în anul 2005, după mai multe lucrări greşite şi după ce autorităţile locale au reclamat şi întårzieri. Valoarea contractului era de 34 de milioane de euro.
Licitaţia a fost reluată, iar lucrările au fost reîncepute în 2008. Firma cåştigătoare, Ludwig Pfeiffer Hoch-und Tiefbau GmbH (Germania), a subcontractat unor companii locale, potrivit presei din Cluj. Cele două companii sunt Grup4 Instalaţii şi Tim Trust, proprietate a unor oameni de afaceri din zonă.
O amanare de aproape trei ani
Cea mai mare întårziere – 31 de luni – e înregistrată la Constanţa. Proiectul de reabilitare a staţiei de epurare a apelor uzate Constanţa-Nord trebuia să fie gata la 11 decembrie 2005. Contractul a fost semnat la 26 iulie 2002 cu un joint-venture format din Passavant Roediger (Austria) şi Themeliodomi SA (Grecia), pentru 28,5 milioane de euro. Acelaşi consorţiu are 14 luni de întårziere la staţia de epurare Eforie-Sud, proiect de 10,7 milioane de euro. O întårziere de 18 luni e înregistrată tot pe litoral, la proiectul „Deversări marine pentru staţia de epurare a apelor uzate Constanţa-Nord şi Eforie-Sud“. Titularii contractului de 18,8 milioane de euro sunt grecii de la Athena SA.
«Dacă ar fi fost banii mei, nu aş fi dat contractul pentru o autostradă unei firme care are experienţă doar un drum judeţean.»
Eugen Teodorovici, secretar de stat în Ministerul Economiei şi Finanţelor
Nume mari cu imaginea şifonată
VA-Tech WABAG (Austria). Contract de 7,3 milioane de euro pentru reabilitarea staţiei de epurare a apelor uzate din Valea Jiului. Reziliat în 2007, contractul se relansează.
Monticava Strade&Monteco (Italia). Contract de 9,2 milioane euro, semnat pentru construirea unei staţii de compostare, a unui depozit nou şi pentru închiderea unuia vechi în Vålcea. Reziliat în urma unui scandal în care au fost implicaţi şi politicieni locali, contractul a fost ulterior atribuit unicului ofertant: consorţiul romånesc Hidroconstrucţia – Iridex Grup (proprietate a senatorului PC Corneliu Pascu).
PWT Wasser&Abwassertechnik Gmbh (Germania). Reabilitarea staţiei de epurare din Bacău, în valoare de 11,1 milioane euro. Reziliat la cererea autorităţilor locale: la termenul-limită nu se executase decåt o cincime din lucrare. Decizia e în litigiu internaţional.
Strabag. Austriecii au două contracte reziliate la Piatra Neamţ: pentru reţele de canalizare (opt milioane de euro) şi pentru reţele de apă potabilă (6,3 milioane euro). Potrivit presei locale, Strabag a executat doar o treime din lucrări.
Todini Construzioni (Italia). Contract de 52 de milioane de euro pentru construirea centurii Sibiului. Reziliat în 2006, după ce au fost predaţi opt din cei 24 de kilometri. Ministerul Transporturilor a susţinut că italienii au cerut 50 de milioane de euro în plus ca să termine, iar cei de la Todini au declarat că statul romån a venit pe parcursul contractului cu solicitări tehnice suplimentare. Contractul pentru terminarea lucrării a fost cåştigat de Max Boegl (Germania) – Geiger (Germania) – Comtram (Romånia), aceasta din urmă controlată de omul de afaceri Ilie Carabulea.
CCCF-Max Boegl. Firma romånească şi cea germană au obţinut un contract pentru construcţia variantei de ocolire a localităţii Adunaţii Copăceni şi reabilitarea drumului din oraş. În valoare de 4,8 milioane de euro, a fost reziliat în 2005. Lucrările sunt executate acum, pentru 7,9 milioane euro de Romstrade, firma omului de afaceri Nelu Iordache, patronul Blue Air.
Glina se urneste cu greu
La Glina, comuniştii au vrut să construiască o staţie de epurare şi au şi început-o. A fost lăsată de izbelişte în anii ‘90, astfel că Bucureştiul nu are o asemenea staţie. Prin urmare, apele menajere şi industriale din Capitală, care conţin substanţe mai mult sau mai puţin toxice, sunt deversate în råul Dåmboviţa şi de aici ajung chiar şi în Dunăre. Staţia de la Glina e şi cel mai mare contract de acest fel din Romånia: aproximativ 250 de milioane de euro. E construită de consorţiul grecesc Aktor-Athena, iar contractele conexe au fost atribuite unor firme din Suedia, Germania, Marea Britanie, Franţa, Finlanda. Fondurile ISPA sunt de 55 de milioane de euro, iar restul banilor vin de la BERD, BEI şi bugetul de stat. Începerea lucrărilor a fost anunţată de politicieni de mai multe ori în ultimii ani. Conform Primăriei Capitalei, „progresele înregistrate“ în ultima vreme sunt împrejmuirea şantierului, instalarea sistemului de supraveghere, reabilitarea clădirilor civile şi unele lucrări de demolare. Sunt în curs de derulare lucrările de modernizare a unor decantoare, conform PMB.
