Contractele de drepturi de autor, ca şi alte contracte încheiate cu persoane fizice, sunt în general considerate suspecte de autorităţile fiscale. În lipsa unei fundamentări serioase, este posibil ca veniturile să fie tratate ca salarii şi impozitate la fel ca acestea
Beneficiarul unui astfel de contract poate opta între două metode de taxare. Impozitul poate fi reţinut la sursă de plătitorul de venit. Cota poate fi de 16% sau de 10%. Dacă plătitorul veniturilor reține integral cota de 16%, persoana fizică nu mai poate beneficia de deducerea cheltuielilor forfetare de 20% si nici a contribuțiilor sociale, dacă acestea sunt datorate. Totuși, există și avantaje, persoana fizică nu va mai avea nici o obligație de declarare sau de plată a vreunui impozit. Un element important de care nu se ține foarte mult seama în practică este că opțiunea de impunere a venitului se exercită în scris în momentul încheierii contractului și este aplicabilă veniturilor realizate ca urmare a activității desfășurate pe baza acestuia. Dacă optează pentru reținerea unui impozit de 10%, beneficiarul va trebui să declare toate veniturile brute încasate în decursul unui an (prin depunerea formularului 200). Autoritățile fiscale urmează să calculeze diferența de impozit datorată, să emită și să comunice o decizie de impunere, iar diferențele de plată să fie achitate în 60 de zile de la data comunicării deciziei.
Cum se calculează contribuţiile?
Persoanele care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor și orice alte venituri din desfășurarea unei activități dependente, venituri din pensii si venituri sub forma indemnizațiilor de șomaj, asigurate în sistemul public de pensii, persoanele asigurate în sisteme proprii de asigurări sociale neintegrate în sistemul public de pensii, care nu au obligația asigurării în sistemul public de pensii, precum și persoanele care au calitatea de pensionari ai acestor sisteme nu datorează contribuția pentru pensie pentru veniturile obținute din drepturi de proprietate intelectuală. Însă, dacă persoana fizică nu se încadrează în nici una dintre situațiile de mai sus, trebuie să plătească CAS.
Baza de calcul este venitul net care se determină prin scăderea din venitul brut a cheltuielilor forfetare de 20%. Baza lunară de calcul a CAS nu poate fi mai mare decât echivalentul a de 5 ori câștigul salarial mediu brut prevăzut în legea bugetului, adică 11.115 lei pentru 2014. Această contribuție se calculează, se reține și se plăteşte de către plătitorul veniturilor. Plata se face până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-au plătit veniturile din drepturi de proprietate intelectuală. Persoanele care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală nu datorează contribuție de asigurări sociale de sănătate, dacă realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor, venituri sub forma indemnizațiilor de șomaj, venituri din pensii mai mici de 740 lei, precum și venituri din activități independente.
Baza de calcul a CASS este venitul net care se determină prin scăderea din venitul brut a cheltuielilor forfetare de 20%. Baza de calcul nu poate fi mai mică decât salariul minim pe economie înmulțit cu 12 luni, care, în acest moment, este de 900 lei pe lună.Şi CASS se calculează, se reține, se declară și se plătește de către plătitorul veniturilor. Această contribuție se va calcula doar la veniturile efectiv plătite, ajustate cu cota forfetară de cheltuieli, fără să țină cont de baza minimă de calcul a acestei contribuții. Dacă veniturile realizate într-un an fiscal sunt sub nivelul a 12 salarii minime pe economie, încadrarea în baza minimă de calcul se va face de către autoritățile fiscale, la sfârșitul anului, după ce persoana fizică își declară veniturile anuale, prin emiterea unei decizii de impunere pentru eventualele diferențe rezultate.
Veniturile pot fi reîncadrate ca salarii
Ca și în cazul altor tipuri de contracte cu persoane fizice, trebuie avut în vedere că, în viziunea autorităților fiscale, astfel de tranzacții sunt în general considerate suspecte. Potrivit Codului fiscal, la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al acesteia. În baza acestor prevederi, daca tranzacțiile nu sunt bine fundamentate, autoritățile fiscale pot reconsidera natura veniturilor plătite în baza contractului de cesiune a drepturilor de proprietate intelectuală şi le pot asimila veniturilor din salarii -care se impozitează cu toate taxele și contribuțiile salariale – sau veniturilor din dividende. În acest caz, cheltuiala va fi nedeductibilă pentru societate si se va datora impozit pe dividende, adică 32% din sumă, dacă relația contractuală implică unul din asociații societății plătitoare de venit.
Andreea Steinhart este partener Contexpert