Ordinul emis de ministrul finanţelor la începutul acestei luni nu face lumină nici acum în privinţa operaţiunilor de leasing auto. În plus, deşi ar fi trebuit, el nu clarifică nici problema „beneficiarilor“ de maşini neeuropene, care s-ar putea trezi cu banii blocaţi. „Clienţii mei, al căror contract de leasing pentru maşinile neeuropene s-ar fi finalizat în luna ianuarie, au oprit facturarea până la clarificarea lucrurilor. Acesta a fost sfatul pe care l-
Ordinul emis de ministrul finanţelor la începutul acestei luni nu face lumină nici acum în privinţa operaţiunilor de leasing auto. În plus, deşi ar fi trebuit, el nu clarifică nici problema „beneficiarilor“ de maşini neeuropene, care s-ar putea trezi cu banii blocaţi.
„Clienţii mei, al căror contract de leasing pentru maşinile neeuropene s-ar fi finalizat în luna ianuarie, au oprit facturarea până la clarificarea lucrurilor. Acesta a fost sfatul pe care l-am dat“, ne spune Gabriel Sincu, senior tax manager, RSM Hemmelrath. Problema este a persoanelor fizice. În absenţa unui consultant care ar fi putut să le dea un sfat, mulţi au făcut după cum le-a spus statul sau, mai bine zis, autoritatea vamală prin care se derula contractul de leasing.
De la 1 ianuarie 2007, în lipsa unei legislaţii care să clarifice lucrurile, taxele vamale la leasingul auto pentru maşinile coreene, americane, japoneze sau, pe scurt, neeuropene, ar fi trebuit plătite, într-o aplicare abuzivă a legii, la valoarea integrală a maşinii, şi nu la cea reziduală, de 20%. Legea românească spunea că plata taxelor vamale se face la valoarea reziduală şi nu fusese abrogată. Ea intra însă în contradicţie cu legislaţia europeană, care avea întâietate. Reglementările europene obligau, aşadar, la plata taxelor calculate la întreaga valoare a bunului! Aici intră în scenă ordinul ministrului finanţelor, care spune că plata nu se face la valoarea integrală, ci la 20%, dar ordinul se aplică de la data publicării, 1 februarie 2007.
Prin urmare, intervalul de timp 1 ianuarie – 1 februarie este nereglementat, iar autorităţile vamale, în lipsa unor precizări ale Ministerului Finanţelor, ar fi putut proceda fiecare aşa cum înţelege legea.
Surse din piaţă spun că au fost cazuri când vămile le-au cerut beneficiarilor al căror contract se finaliza la mijlocul lui ianuarie să plătească taxele la valoarea integrală. „În cazul în care autorităţile vamale, în lipsa instrucţiunilor clare, au perceput taxe vamale la întreaga valoare a bunului, companiile sau persoanele în cauză vor trebui să ceară aplicarea noilor prevederi şi rambursarea sumelor pe care nu ar fi trebuit să le plătească“, spune Daniel Anghel, director Tax & Legal services, PriceWaterhouseCoopers. Dar această procedură ar trebui să se deruleze după regulile Codului de procedură fiscală, iar un timp, mai scurt sau mai lung, după noroc, banii lor vor fi blocaţi. Aderarea nu a reuşit, aşadar, să ne europenizeze, menţinându-se obiceiul românesc: întâi aplică şi de-abia după aceea revino cu reglementări. Dacă la mijloc sunt şi victime, cu siguranţă ele sunt colaterale!
Omisiuni în Ordinul Finanţelor
Potrivit actului normativ amintit, la punerea în liberă circulaţie a bunurilor introduse în România în baza unor contracte de leasing încheiate între societăţi străine şi utilizatori români, importatorul nu va datora taxe vamale şi dobânzi compensatorii dacă face dovada statutului comunitar al acestora (prin certificat EUR 1 sau documentul T2L). Pentru acele bunuri al căror statut comunitar nu poate fi dovedit, cumpărătorul va datora taxe vamale la nivelul celor aplicabile în România în momentul depunerii declaraţiei de admitere temporară. Dar taxa se va calcula la valoarea reziduală. Se datorează dobânzi compensatorii, însă acestea se vor calcula numai de la data aderării. În ceea ce priveşte bunurile achiziţionate de societăţi româneşti de leasing pentru a le oferi mai departe beneficiarilor români în baza unor contracte de leasing intern, lucrurile stau cam la fel ca la leasingul transfrontalier. „Singurele diferenţe sunt că, indiferent de statutul mărfurilor, nu se vor datora dobânzi compensatorii, iar TVA va trebui plătită prin decont, ceea ce ar putea crea un avantaj în ceea ce priveşte fluxul de numerar“, spune Irina Hîrjoabă, senior tax consultant PWC.
La capitolul omisiuni figurează la loc de cinste situaţia persoanelor fizice care aleg să cumpere singure o maşină de la o companie de leasing de afară. Acestea nu ştiu, însă, dacă la sfârşitul contractului nu vor plăti TVA de două ori. „Ordinul nu clarifică nimic şi este posibil ca persoanele fizice să plătească TVA şi când închid contractul, şi când se duc la vamă să închidă admiterea temporară. Rezolvarea e undeva la mijloc între Fisc şi Vamă“, explică Gabriel Sincu, RSM Hemmelrath.
Banii înapoi!
«În cazul în care autorităţile vamale au perceput taxe vamale la întreaga valoare a bunului, companiile sau persoanele vătămate vor trebui să ceară aplicarea noilor prevederi şi rambursarea sumelor pe care nu ar fi trebuit să le plătească.»
Daniel Anghel, director Tax & Legal services, PWC