Este apa de la robinet atat de curata incat sa nu ne puna sanatatea in pericol? Ar putea fi si mai buna? Si da, si nu. 15,9 milioane de locuitori ai Romaniei consuma apa din sisteme centralizate, gospodarite de regii locale. Sunt ei mai avantajati decat cei care isi scot apa din fantana, cu galeata, de doua-trei ori pe zi?
Toti cei intervievati – de la Sanepid, Asociatia Romana a Apei (ARA) si de la Oficiul pentru Protectia Consumatorului (OPC) spun la unison: da, in mare masura. Daca trecem cu vederea ca aproape intotdeauna clorul este in excedent, ca uneori se depune nisip pe fundul paharului, iar, alteori, apa este rosie de rugina. Situatia este acceptata de forurile sus-amintite si sunt invocate nenumarate scuze: trebuie distrusi microbii si de aceea se adauga mai mult clor, trebuie schimbate conductele si instalatiile invechite si suprasolicitate, deoarece desele avarii induc in apa nisip si rugina. De aceea, reprezentantii ARA, OPC si Sanepid ne sfatuiesc sa lasam apa sa curga mai mult, pana se limpezeste. Lucru care nu poate deranja regiile de apa: un consum mai mare (pentru curatire) inseamna o nota de plata mai grasa.
Scapi de hepatita,
dai de ulcer
Ce se afla in apa noastra de zi cu zi? Din pacate, nu exista o metoda accesibila tuturor care sa ne permita ca fiecare dintre noi sa analizeze oricand apa pe care o bea. Cel mult, putem sa ne instalam un filtru la robinet, care ne-ar face sa ne simtim mai protejati, pentru ca nici fierberea nu rezolva toate problemele.
Potrivit legii insa, verificarea permanenta a compozitiei apei cade atat in sarcina furnizorilor (direct la statii), cat si a Sanepidului (pe retea, la consumator). In Capitala, de exemplu, Directia de Sanatate Publica Bucuresti recolteaza probele din 66 de puncte, toate locuri publice (de la robinete din piete, farmacii, spitale, crese, gari etc. Normele STAS 1342/1991, care stabilesc incarcaturile bacteriologice si chimice admise sunt un fel de pat al lui Procust. Doctorul Maria Zurini, seful Departamentului Igiena Mediu, sustine ca microbii sunt cei mai periculosi, examenele bacteriologice fiind, de aceea, foarte importante. In apa se pot dezvolta germeni care genereaza epidemii de hepatita, dizenterie, febra tifoida si holera pentru prevenirea carora se foloseste clorul. Cum sursele de alimentarea cu apa ale Bucurestiului sunt poluate, pentru a stopa dezvoltarea microbilor se utilizeaza clor in exces (fata de limita superioara, de 0,250-0,300 mg/l; in perioada 18-24.10 a.c., la un punct din zona Pipera s-a inregistrat o cantitate dubla, de 0,700 mg/l). Sanepidul alege dintre doua rele: sa nu se imbolnaveasca rapid multi bucuresteni de hepatita si dizenterie, dar sa fie afectati cei mai sensibili, care, in timp, fac ulcer si chiar cancer gastric (urmarile hiperclorurarii apei).
„Tratarea apei este, de fapt, o uzina, in care se introduc foarte multi reactivi si tehnologia este foarte importanta. Tari precum Germania si Olanda o trateaza foarte sofisticat, dar si foarte scump. Calitatea apei de consum este o consecinta a apei brute (preluate din surse din ce in ce mai poluate – Dunarea, in principal), dar si a neadaptarii schemelor tehnologice de tratare la noile conditii, astfel incat, nu intotdeauna, apa corespunde standardului de potabilitate”, afirma inginerul Gheorghe Moraru, vicepresedinte ARA.
Pentru imbunatatirea alimentarii cu apa, la nivelul intregii tari sunt in derulare trei programe de modernizare: unul al BERD si PHARE, ce au inclus reabilitari de retea in cinci orase- Timisoara, Craiova, Iasi, Targu-Mures si Brasov – cu fonduri, o parte rambursabile si o parte nerambursabile; altul, cu aceleasi surse pentru imbunatatirea tehnologiilor – Iasi, Bacau, Focsani, Braila, Constanta, Targoviste, Bistrita, Cluj, Oradea, Arad; programul Asociatiei Companiilor de Ape Riverane Dunarii, cu sediul la Viena, ce va aloca 7 milioane de silingi austrieci pentru orasele romanesti de pe fluviu. Apa mai buna este si mai scumpa. Pentru a inapoia banii imprumutati de la BERD, regiile din orasele cuprinse in aceste programe isi recupereaza investitiile din mariri de tarife pentru consumatori. Pretul apei este calculat in functie de sursa de apa, de pretul energiei electrice (circa 50 % din total), de tratamentul care se aplica apei brute, de transport si de investitiile BERD. In Romania, cele mai multe localitati iau apa din Dunare (20 mld. mc. pe an, fata de 15,15mld. mc./an,

cati sunt luati din rauri si 5,78 mld. mc/an din ape subterane); costurile, in acest caz, sunt mari la transport si la tratare (in Braila, oras riveran, beneficiind de imprumutul BERD, pretul pentru populatie este de 3.800 de lei/mc, iar pentru restul consumatorilor, 6.310 lei/mc. Cei mai norocosi sunt cei din orasele mai mici, de munte, care au in apropiere o sursa curata (in Ramnicu-Valcea pretul unitar, atat pentru public, cat si pentru agenti economici este de 1.538 lei/mc, iar in Sibiu, 1.345 lei/ mc). In Bucuresti, unde populatia este aprovizionata cu apa din Dambovita si din Arges, tariful este de 2.630 lei/mc.
Regiile din fiecare oras isi stabilesc preturile in functie de costuri, iar, in final, acestea sunt verificate de Oficiul Concurentei, la fel ca toate serviciile cu regim special, conform Ordonantei de Urgenta nr. 7/ 1998. Majorarile se aproba in sedinta de Guvern, numai la recomandarea acestui oficiu. Totusi, potrivit declaratiilor vicepresedintelui ARA, Gheorghe Moraru, la noi in tara se practica cele mai scazute tarife din lume (din bugetul unei familii, anual, apa costa doar 34 euro, in timp ce in Olanda, 344 euro).
La Oficiul pentru Protectia Consumatorului din Bucuresti se primesc putine reclamatii la adresa RGAB, si aceasta nu datorita serviciilor exceptionale prestate, ci, asa cum afirma Nicolae Filcenco, director-adjunct, datorita tarifului inca suportabil, care-i determina pe clienti sa treaca cu vederea unele nemultumiri.
Cele mai multe vin din faptul ca nu exista contracte cu fiecare consumator in parte, ci cu asociatiile de locatari. Astfel, apar reclamatii din partea locatarilor care au buticuri la parter, deoarece acestea consuma mai mult, iar ei trebuie sa imparta la toti cheltuielile, sau din partea celor care locuiesc la etajele superioare, unde apa nu ajunge, si care platesc la fel ca si cei de la parter.
Ratia de 8 mc de persoana pe luna, pusa din oficiu in sistem pausal, reprezinta si ea un subiect controversat: regiile afirma ca, in realitate, oamenii consuma mai mult, iar clientii sustin ca nu consuma cei opt metri cubi. Pentru cei care nu si-au instalat apometre, problema nu se va rezolva atat de usor.    

Tarife la apa potabila
pentru populatie
     lei/mc
Bucuresti    2.670
Arad    2.520
Constanta    3.940
Timisoara    3.223
Ramnicu-Valcea    1.538
Sibiu    1.345
Giurgiu    1.677
Braila    3.800