Scandalurilor declanşate în jurul energiei ieftine furnizate de cele trei entităţi li se adaugă acum diferenţele de opinie legate de modalitatea în care ar trebui vândute. Dar până la urmă, cât de atractive mai sunt aceste complexuri pentru potenţialii investitori? În 2004, Dan Ioan Popescu, fostul ministru al Economiei, semna o hotărâre prin care se desfiinţa Compania Naţională a Lignitului Oltenia (CNLO) şi luau fiinţă complexurile energetice Turceni, Craiova şi Rovin
Scandalurilor declanşate în jurul energiei ieftine furnizate de cele trei entităţi li se adaugă acum diferenţele de opinie legate de modalitatea în care ar trebui vândute. Dar până la urmă, cât de atractive mai sunt aceste complexuri pentru potenţialii investitori?
În 2004, Dan Ioan Popescu, fostul ministru al Economiei, semna o hotărâre prin care se desfiinţa Compania Naţională a Lignitului Oltenia (CNLO) şi luau fiinţă complexurile energetice Turceni, Craiova şi Rovinari, prin unificarea unor termocentrale ce aparţineau Termoelectrica cu o parte a minelor şi carierelor fostei companii. A urmat o perioadă agitată, din care n-au lipsit repetate demiteri ale directorilor, vizite la Parchet, verificări interne sau anchete cerute de la „centru“, totul pe fondul acuzaţiilor legate de imixtiunea „băieţilor deştepţi“ în afacerile cu energia ieftină produsă în Oltenia.
Fostul ministru Codruţ Şereş a susţinut, de exemplu, că în 2006 complexul Turceni a vândut energie electrică unor furnizori licenţiaţi, cu capital privat, la preţuri cu 25% mai mici decât cele practicate pe piaţă.
„Aceste complexuri sunt acum foarte bune de muls. Preţul megawatului este mai mic decât la toate hidrocentralele din România, cu excepţia Porţilor de Fier 1 şi 2 şi Nuclearelectrica“, explică Marin Condescu, liderul Federaţiei Naţionale Mine Energie, miza unei eventuale privatizări, precum şi controversata trecere a complexurilor în patrimoniul AVAS. Iar cifrele sunt cât se poate de elocvente.
Complexul Rovinari a înregistrat în 2006 un profit de aproape 14 milioane de euro, cel de la Turceni, 17 milioane, iar Craiova a raportat un profit de peste nouă milioane. În acelaşi timp, cifrele de afaceri au fost de aproape 230 milioane euro pentru Craiova, 260 de milioane euro pentru Rovinari şi 283 milioane euro pentru Turceni.
Complexurile energetice au nevoie de miliarde de euro
Privatizarea unităţilor a revenit zilele trecute pe agenda publică, reaprinzând o mai veche dispută cu sindicatele, de această dată nemulţumite de trecerea celor trei complexuri din subordinea Ministerului Economiei în cea a AVAS. În încercarea de a calma spiritele, oficialii AVAS au promis că nu vor merge mai departe fără a se consulta cu partenerii sociali. Oricum, procesul va fi lansat doar după aprobarea strategiei energetice, prima variantă a acesteia fiind programată pentru lansare spre consultare în cursul acestei săptămâni. După primirea observaţiilor, documentul va fi aprobat cel mai probabil în iunie.
Dar cine ar fi interesat să preia unităţi care au nevoie de investiţii de miliarde de euro? Comisia Europeană a fixat ca termen 2010-2011 pentru finalizarea investiţiilor de mediu la cele trei complexuri energetice. Iar suma totală a investiţiilor necesare în acest scop este de 1,14 miliarde euro (350 milioane euro – la Rovinari, 550 milioane – la Turceni şi 240 milioane – la Craiova), la care se adaugă peste un miliard de euro pentru retehnologizare.
Teoretic, interes ar exista. Mai multe companii, printre care RWE Power Germania, Iberdrola şi Endesa, ambele din Spania, şi-au exprimat dorinţa de a participa la acest proces. „RWE Power este interesat de tot ceea ce înseamnă producţie de electricitate în Europa de Est, în consecinţă şi în România, dar nu putem oferi detalii, deoarece încă nu a fost decisă o strategie în acest sens“, spune, pentru Capital, Manfred Lang, responsabil de comunicare şi relaţii cu presa la RWE Power. Există însă şi voci care susţin că momentul politic dificil pe care îl traversează România, cu mari şanse de a se prelungi pe o perioadă nedefinită, ar putea pune beţe în roate unui proces de o asemenea anvergură. Aşadar, este oare acesta cel mai bun moment pentru vânzare? „Este, pentru că noi am privatizat bine şi BCR şi acum privatizăm şi Electrica Muntenia Sud. Obţinem sume bune şi România se bucură de încredere ca mediu economic. Totuşi, aici nu e vorba numai de un moment bun. Dacă nu le privatizăm, complexurile se vor închide“, a declarat, pentru Capital, ministrul Varujan Vosganian.
Privatizarea prin Bursă, opinii pro şi contra
Într-un interviu acordat revistei Capital, preşedintele-suspendat, Traian Băsescu, sugerează o metodă de vânzare diferită de cea avută în vedere de Guvern. „Eu am convingerea că trebuie să utilizăm piaţa de capital. Mă uit la succesul pe care l-a avut începerea privatizării Transelectrica. Pentru noi, cred că s-a terminat povestea investitorului strategic“, a spus Băsescu. Varujan Vosganian îl contrazice: „Să privatizezi prin bursă, la un acţionariat difuz, fără să aibă vreo garanţie legată de păstrarea capacităţii de producţie sau de investiţiile care se vor face pentru mediu nu e o variantă. Privatizarea trebuie să se facă pe negociere, şi cu un investitor strategic“.
Evident, Septimiu Stoica, preşedintele Bursei de Valori Bucureşti, susţine ideea participării pieţei de capital la procesul de privatizare şi enumeră câteva avantaje: „Societăţile acestea vor fi extrem de transparente şi toate beneficiile produse în funcţionarea lor în termen de profit vin către toţi acţionarii, aşa cum este firesc, nu către preferaţii altora. Apoi, avantajele mai sunt pentru fonduri, pentru investitori, deoarece aceştia se pot diversifica“. Varujan Vosganian crede că un termen rezonabil de lansare a vânzării complexurilor către un investitor strategic este luna iulie sau august. După unele estimări, procesul se va finaliza în cursul anului 2008.