A fost nevoie de aproape un an pentru ca legea să fie aprobată, dar au fost necesare mai puţin de 20 de zile pentru a emite o ordonanţă de urgenţă care să abroge parţial prevederile acesteia.
Ne referim la Legea nr. 399/ 2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/ 2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate şi, respectiv, la OUG nr. 91/ 2006 privind unele măsuri referitoare la asigurările sociale de stat şi asigurările sociale de sănătate.
Subiectul disputei îl reprezintă deja faimoasa cotă de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii prevăzută de OUG nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate. Să fie ea 0,75%? Să fie mai bine 0,85%? Se pare că Parlamentul (mai exact, Camera Deputaţilor) şi Guvernul nu au reuşit să cadă la pace în această privinţă. Nu pentru anul acesta.
Modul în care Legea nr. 399/ 2006 introducea majorarea cotei de contribuţie începând cu 1 ianuarie 2006 a creat multă confuzie şi agitaţie. Se pare că înşişi guvernanţii nu prea au înţeles cum vine treaba, fapt dovedit de preambulul OUG nr. 91/2006, din care cităm:
„Neadoptarea acestei măsuri are consecinţe negative asupra prevederilor bugetare pentru sistemul asigurărilor sociale de stat, care va determina, în lipsa unor măsuri urgente, recalcularea cuantumului contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii şi a contribuţiilor de asigurări sociale ale angajatorilor pentru perioada ianuarie-octombrie 2006.“
Altfel spus, guvernanţii noştri sunt de acord cu aplicarea retroactivă a legii (ceea ce este neconstituţional) şi „intervin“ doar pentru că s-ar aduce prejudicii grave funcţionalităţii sistemului de asigurări sociale de stat.
Presupunând că ajustările la care se face referire în preambul ar fi fost necesare, Legea nr. 399/2006 ar fi trebuit, conform art. 115 din Constituţie, să reglementeze „măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei“. Or, nici vorbă de aşa ceva.
O atare situaţie merită mai multă atenţie, drept pentru care am urmărit parcursul pe care legea l-a avut în Parlament, aşa cum este el prezentat pe site-ul Camerei Deputaţilor www.cdep.ro.
Proiect plimbat între comisii
Astfel, Guvernul a propus spre aprobare OUG nr. 158/2005 în forma iniţială şi în această formă a fost adoptată de către senat, în decembrie 2005. Proiectul de lege ajunge apoi la Camera Deputaţilor, unde este trimis pentru raport la Comisiile pentru muncă şi protecţie socială (CMPS) şi la Comisia pentru sănătate şi familie (CSF). Raportul comun al acestora, emis în aprilie 2006, nu cuprindea nicio modificare a cotei de contribuţie. În acelaşi timp, proiectul este trimis la avizare la alte trei comisii.
În luna mai, proiectul de lege intră în dezbatere la Camera Deputaţilor. În cadrul şedinţei, se face referire la o serie de amendamente aduse legii. Amendamentele aduse de către deputaţii PSD (şi susţinute în parte de către deputaţii PC) au în vedere reducerea stagiului de cotizare, abrogarea prevederilor care instituiau o discriminare între angajatori prin prisma numărului de angajaţi (în ceea ce priveşte numărul de zile de concediu care trebuie plătite de către angajatori) şi majorarea indemnizaţiei de concediu medical de la 75% la 85% din baza de calcul. Drept pentru care proiectul este retrimis la comisii. CMPS şi CDF emit un nou raport comun în luna mai care, nici el, nu include majorarea cotei de contribuţie.
Proiectul reintră în dezbaterea Camerei Deputaţilor la începutul lunii iunie, dar fără succes. În continuare, sunt susţinute amendamentele şi, astfel, proiectul ajunge iar la comisii. Abia în raportul comun de înlocuire din septembrie al CMPS şi CSF apare majorarea contribuţiei la 0,85%. Cu această propunere de modificare (printre altele) se dezbate proiectul de lege la începutul lunii octombrie. Trebuie precizat că, în această etapă, datorită faptului că proiectul de lege a fost modificat faţă de forma aprobată de senat, era necesar un nou aviz al Consiliului legislativ, care ar fi exprimat o opinie legată de modul de redactare, de concordanţa cu prevederile Constituţiei ş.a.m.d. Avizul care exista era datat noiembrie 2005 şi nu lua, evident, în considerare amendamentele aduse proiectului de lege în Camera Deputaţilor. Nu există informaţii cum că acest nou aviz a fost solicitat.
Din cele trei amendamente amintite mai sus, nu a trecut de comisie cel privind majorarea indemnizaţiei. În susţinerea acestei propuneri, deputaţii PSD aduc ca argumente practica ţărilor din UE, unde indemnizaţia este mai mare decât venitul asigurat, datorită faptului că în perioada de incapacitate apar cheltuieli suplimentare. Răspunsul comisiei a fost, cităm: „Am studiat, foarte serios, toţi membrii comisiei, acest amendament şi am ajuns la concluzia că ar fi ideal şi ar fi mult mai bine să fie 85%, dar posibilităţile actuale, realmente, nu permiteau acest fapt. Aşa că ne menţinem punctul de vedere al comisiei, exprimându-ne, în acelaşi timp, faptul că, într-un viitor, va trebui finanţat mai corespunzător acest segment de asistenţă medicală. Dar, în acest moment, ar fi un element nerealist.“ Nu se aduc nici un fel de cifre în susţinerea acestui răspuns, drept pentru care deputaţii trebuie să-i creadă pe cuvânt pe membrii comisiei cum că „au studiat serios“, ceea ce şi fac.
În legătură cu majorarea cotei de la 0,75% la 0,85% – amendament introdus pe ultima sută de metri de către CSF – secretarul de stat în Ministerul Sănătaţii, Szekely Ervin-Zoltan îşi exprimă acordul. La fel şi în legătură cu celelalte amendamente. Altfel spus, Guvernul – prin reprezentantul său – susţine modificarea cotei în sensul majorării ei în plenul Camerei Deputaţilor şi exact în forma în care se regăseşte în textul Legii nr. 399/2006. Pentru ca, trei săptămâni mai târziu, să se răzgândească şi să pună de-o ordonanţă de urgenţă care să „clarifice“ lucrurile. Întrebaţi neoficial – după apariţia Legii nr. 399/2006 – ce este cu noua cotă, reprezentanţii Ministerului Sănătăţii au afirmat că este vorba de „o greşeală“. Greşeală a cui? Şi în ce fel?
Dacă v-a plăcut „povestea“ cotei de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii, vă îndemnăm să lecturaţi şi altele asemenea, la fel de pline de învăţăminte. Veţi înţelege, poate, că nu are rost să luaţi în serios procesul legislativ în ansamblul lui, atâta vreme cât mulţi dintre cei obligaţi să o facă nu au reuşit încă acest lucru.
