Persoanele fizice se pot trezi cu conturile bancare blocate chiar şi pentru amenzi plătite. Deblocarea acestora necesită timp şi multe drumuri.
În ciuda investiţiilor de zeci de milioane de euro în informatizarea administraţiei, pentru cea mai numeroasă categorie de contribuabili – persoanele fizice –, procedurile nu s-au schimbat prea mult în ultimii ani. De bază au rămas tot informările trimise de Fisc sau de primărie prin poştă, plata dărilor la ghişee şi deplasarea la sedii pentru a obţine diferite informaţii. Iar sistemul dă adesea rateuri. În marea majoritate a cazurilor, efectele negative sunt suportate chiar de contribuabil.
Robert S., 34 de ani, din Bucureşti, îşi aduce aminte de numeroasele drumuri făcute anul trecut la poştă şi la administraţia financiară pentru o amendă care fusese virată într-un cont greşit. Pentru Ovidiu H., 30 de ani, Sibiu, problemele abia au început: mai are de stat la multe cozi până să-şi reglementeze situaţia, deşi nu e restant cu nicio amendă şi niciun impozit. Direcţia de taxe şi impozite din Sibiu, unde are domiciliul, n-a primit de la CEC confirmarea de plată pentru două amenzi de circulaţie din primăvara lui 2007, în valoare de aproape 450 de lei, deşi acestea fuseseră plătite în termen de 48 de ore. Iar Ovidiu a aflat de „problema de comunicare“ dintre autorităţile de la Sibiu şi CEC abia după ce a fost sunat de ING Bank şi informat că i s-a pus o poprire pe cont. Ulterior, a aflat cu surprindere că suma este blocată şi în contul de la Raiffeisen.
Proceduri din secolul trecut
Funcţionarii băncilor au explicat, pentru Capital, cum funcţionează sistemul: direcţiile de taxe şi impozite locale pot dispune blocarea conturilor pentru impozite şi amenzi restante în baza prevederilor Codului de procedură fiscală. Cum acestea n-au de unde să ştie la ce instituţii au deschise conturi cei cu datorii, trimit somaţii la toate băncile: 29 la număr. Prin urmare, dacă ai conturi la şapte bănci, ţi se va bloca de şapte ori suma datorată. Sistemul de comunicare cu băncile este demn de secolul trecut: pentru fiecare datornic se trimite o somaţie de poprire a conturilor. Dacă aceasta vine de la taxe şi impozite locale, comunicarea se face pe hârtie (prin poştă sau fax). În schimb, Fiscul s-a „modernizat“: pentru datoriile la impozitul pe venit şi contribuţii sociale, documentele se trimit electronic – însă tot câte un fişier pentru fiecare debitor. În plus faţă de administraţiile locale, la Fisc există o listă cu toate conturile deschise şi închise la bănci, ceea ce, teoretic, ar permite ANAF să evite popririle multiple pentru aceeaşi datorie.
Iniţial, Codul de procedură fiscală prevedea că în cazul persoanelor fizice se aplică reglementările de procedură civilă: adică nu pot fi blocate sumele din salarii, pensii sau alte ajutoare sociale fără o decizie judecătorească. Adică, datoriile faţă de stat erau puse la egalitate cu cele la chirie, de exemplu, sau faţă de alţi furnizori. Însă, prin inventarea „executorului fiscal“, statul a reuşit să se poziţioneze deasupra celorlalţi creditori.
Cum scăpaţi totuşi de poprire? Autorităţile ar trebui să dispună deblocarea conturilor odată ce au primit o confirmare a plătii. Adică, ori păstraţi toate chitanţele de la amenzi şi impozite, ori vă duceţi să cereţi un duplicat, ori mai plătiţi o dată amenda şi trimiteţi prin poştă sau fax documentele. Însă, ridicarea popririlor după confirmarea plăţii este mai mult o măsură teoretică. „În practică, n-am prea văzut astfel de înştiinţări“, spune angajata unei bănci, argumentând că funcţionarii publici nu sunt la fel de motivaţi să parcurgă încă o dată procedurile de notificare a tuturor băncilor, odată ce şi-au încasat banii.
Din fericire însă, autorităţile nu îşi folosesc de fiecare dată dreptul de a pune popriri pe conturile persoanelor fizice. „Sunt mai frecvente la persoane juridice. La persoane fizice avem sume mici de recuperat“, spune o salariată de la Direcţia de taxe a sectorului 1. În luna ianuarie, o bancă de dimensiuni medii ne-a comunicat că a pus cinci popriri ca urmare a solicitărilor autorităţilor.
Investiţii informatice mari, progrese mici
Anul trecut, Ministerul Finanţelor a organizat o serie de licitaţii pentru achiziţia de software şi hardware care să permită informatizarea instituţiei. Pentru acestea s-au bugetat iniţial aproape 20 de milioane de euro. O încercare anterioară de informatizare, în parteneriat cu IBM, a fost mai degrabă un eşec, multe computere devenind depăşite moral înainte să fie scoase din cutii.
– 3,5 milioane euro pentru 8.400 de computere destinate funcţionarilor din Finanţe
– 3,5 milioane euro pentru sistemele de comunicare cu instituţiile UE (IBM)
– 1,08 milioane euro pentru aplicaţii informatice la Autoritatea Naţională a Vămilor
– 955.500 euro pentru migrarea aplicaţiilor IT, de resurse umane şi audit
– 1,1 milioane euro pentru sistemele electronice de depunere a declaraţiilor (Oracle)
– 300.000 euro pentru aparate care citesc codurile de bare de pe declaraţiile fiscale
– 800.000 euro pentru un sistem de tipărire şi introducere în plicuri a documentelor
– 700.000 euro pentru 750 de laptopuri destinate celor care-şi desfăşoară activitatea pe teren.
