După prăbușirea Uniunii Sovietice, pe teritoriul Kazahstanului erau plasate 1.410 focoase nucleare strategice sovietice și un număr nedivulgat de arme nucleare tactice. Kazahstanul a avut facilități unice pentru testarea dispozitivelor nucleare și lansarea de rachete și echipamente spațiale (Baikonur, Semipalatinsk și Saryozek).

Kazahstanul a fost prima țară din istorie care a închis un sit de testare nucleară pe teritoriul său. Acest lucru s-a întâmplat pe 29 august 1991. Conducerea țării, reprezentată de Primul Președinte Nursultan Nazarbayev, a luat decizia curajoasă de a abandona armele nucleare și de a se retrage din așa-numitul ”club nuclear”.

Un astfel de pas fără precedent a fost o manifestare a intențiilor de pace a tinerei republici și a trezit un sprijin larg din partea comunității mondiale. Importanța și înțelepciunea acestei decizii vor fi sărbătorite de istorici pentru generațiile viitoare, dar nu există atât de multe povești despre dificultatea de a lua această decizie, despre rezistență și încercările de a păstra această ”moștenire” sovietică.

În același timp, ocazional se discută despre ce s-ar fi întâmplat dacă Kazahstanul ar fi păstrat o capacitate nucleară atât de mare. Unii cred că refuzul s-a datorat lipsei capacității umane sau tehnice de a menține acest arsenal. Unii cred că țara tânără pur și simplu nu avea suficiente fonduri pentru întreținerea armelor nucleare.

Aceste afirmații sunt fundamental greșite. La momentul obținerii independenței, Kazahstanul avea toată infrastructura necesară, personalul numeros și oameni de știință și-au continuat activitatea, iar fondurile gratuite pentru întreținerea arsenalului au fost chiar oferite de liderii din alte țări.

Ar trebui înțeles că renunțarea Kazahstanului la statutul său de putere nucleară a fost, în primul rând, o manifestare a voinței politice a lui Nursultan Nazarbayev. Ca răspuns, Kazahstanul a prezentat doar două cerințe: o garanție a securității țării de către alte puteri nucleare și tranziția tratatului privind reducerea armelor strategice de la un format bilateral la unul multilateral.

Drept urmare, la 15 mai 1992, în Tașkent, șase țări CSI au semnat Tratatul de Securitate Colectivă, care a întărit securitatea regională și națională și a deschis calea către statutul non-nuclear al Kazahstanului. În anii următori, Kazahstanul a respectat cu strictețe obligațiile unui stat fără arme nucleare până în mai 1995, când armele nucleare au fost retrase din țară și instalațiile de rachete au fost demontate.

Astfel, Kazahstanul și-a îndeplinit toate obligațiile față de comunitatea internațională și s-a afirmat ferm ca liderul mișcării antinucleare globale.

Fiind unul dintre cei mai activi membri ai Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA), Kazahstanul a inițiat și Tratatul privind înființarea unei zone fără arme nucleare în Asia Centrală, care a fost semnat la Semipalatinsk în 2006. În mod simbolic, tratatul a fost a semnat lângă ceea ce a fost odată cel mai mare loc de testare nucleară din lume și, de asemenea, a creat o astfel de zonă în interiorul granițelor directe cu puterile nucleare.

Prin urmare, la inițiativa Kazahstanului, la 2 decembrie 2009, Adunarea Generală a ONU a adoptat o rezoluție prin care a declarat 29 august (ziua închiderii sitului de testare Semipalatinsk) drept Ziua Internațională împotriva Testelor Nucleare.

Un alt pas către o lume fără arme nucleare a fost făcut pe 29 august 2012, în capitala Kazahstanului, când a avut loc Conferința Internațională intitulată ”De la o interdicție de testare nucleară la o lume fără arme nucleare”. Această conferință se remarcă prin crearea proiectului internațional ATOM (în engleză ”Abolish Testing Our Mission” – misiunea noastră constă în abolirea testelor).

Renunțând voluntar la a patra cea mai mare capacitate de rachete nucleare din lume și optând pentru demilitarizare și dezarmare nucleară, Kazahstanul a dat un exemplu pentru întreaga lume și a propus astfel un nou model de construire a relațiilor interstatale.

Acest lucru este deosebit de important astăzi, când sistemul global de securitate se confruntă cu noi provocări. Lumea trebuie să se unească și să demonstreze că sistemul relațiilor internaționale se bazează pe diplomație constructivă și pe respectarea acordurilor internaționale.

Material scris de Nurbakh Rustemov, Ambasadorul Kazahstanului în România.