Nu in ultimul rand, este chiar amuzanta decizia premierului, daca privim produsele care s-au scumpit cel mai mult: utilitatile (apa, gaze, transport), adica exact acelea pentru care preturile sunt deja controlate de stat si avizate de Oficiul Concurentei; in acelasi timp, acestea sunt si elementele care determina cresteri de preturi in lant, din cauza ca orice scumpire se regaseste in pretul final la aproape toate produsele. Pentru utilitati, singura varianta ramane restructurarea, desi cuvantul a fost atat de folosit, incat nu mai are nici o rezonanta. Intr-adevar, interventia Guvernului este hotaratoare, dar exact in sensul de a forta intrarea activitatii lor in limitele normale de eficienta.
Desigur, exista si o a doua categorie de produse care au contribuit la cresterea inflatiei si ale caror preturi se stabilesc liber. Printre ele regasim carnea si serviciile turistice. In ceea ce priveste carnea si produsele din carne, tocmai interventia statului, in anii anteriori, a dus la dezastrul de astazi din aceasta industrie: ba preturile au fost plafonate, ba politica de sustinere a fost haotica, ba n-a existat, ba taxele au fost aberante, ba jaful a fost cuvant de ordine in fermele de crestere a animalelor. Un nou control al preturilor nu rezolva nimic, cel mult aduce iar pierderi in industria de crestere a animalelor si prelucrare a carnii. Este adevarat, pentru un timp, preturile nu vor mai urca, dar generatia viitoare de guvernanti va avea aceeasi problema.
Premierul Adrian Nastase nu a fost, inca, destul de explicit in a defini rolul viitoarei institutii care va controla preturile. Daca vrea doar sa-si faca o idee despre cum se formeaza preturile, asa cum a declarat, poate apela la serviciile Institutului de Statistica sau, mai bine, la specialistii din ministere, care ar trebui sa stie exact cum se formeaza preturile. Daca luam in considerare nevoia premierului de a „controla cresterea aberanta a preturilor”, atunci intentia este clara si va fi echivalentul unei frectii la un picior de lemn. Impunerea unui pret prin masuri administrative, adica dictarea lui de catre o institutie a statului, a mai fost experimentata. In industria petrolului a provocat pierderi nerezolvate nici in ziua de azi. Teoretic, aceeasi industrie ar fi, din nou, candidata la controlul preturilor, din moment ce combustibilii s-au scumpit, intr-o singura luna, cu 5,6% (fata de o medie de 2,4%).
Preturile aberante apar rareori fara o cauza evidenta. In orice economie normala, pretul este dictat de piata: consumatorul se indreapta catre cel care ii ofera cel mai bun pret pentru un anume produs. Aberatiile apar atunci cand cererea este mai mare decat oferta, caz in care producatorul poate impune orice conditii doreste: asa s-a intamplat, la un moment dat, in cazul carnii, dupa ce Guvernul a reusit, prin masuri de „reforma”, sa ruineze industria. Exista si o alta situatie care da nastere la aberatii: monopolul. Exemplul utilitatilor, citat mai sus, este suficient. Chiar fiind in subordinea Guvernului si avand nevoie de avizul Oficiului Concurentei pentru a majora preturile, tot sunt campioane la scumpiri.
Centralizarea deciziei nu are nici un efect acolo unde managementul si piata ar trebui sa hotarasca.
