Ideea a fost lansată de medicul norvegian Anna Smajdor, profesoară de filosofie la Universitatea din Oslo, idee care ar putea să compenseze lipsa de voluntari care sa-și închirieze uterul pentru copilul altuia.
Propunerea a fost publicată în Theoretical Medicine and Bioethics. Este evocat ajutorul care poate fi adus «viitorilor părinți care doresc să aibă copii însă nu pot», cum ar fi cuplurile infertile sau cele de homosexuali.
Doctorița (aș spune «doctorița Mengele» dar mă abțin, cine știe ? Poate ideea va fi acceptată în urma dezbaterilor…) spune că ar fi o opțiune valabilă și pentru femeile care «preferă să nu poarte copii, evitând astfel riscurile legate de sarcină pentru sănătate, cum ar fi hipertensiunea arterială sau traumatismele emoționale rezultate din complicații».
Așadar, Dr. Anna Smajdor spune că propunerea sa ar putea fi tratată ca o donare de organe. Femeile aflate în moarte cerebrală ar fi utilizate ca mame purtătoare dupa ce ar fi consimțit în prealabil, cum se întâmplă în cazul donării de organe. Embrionul ar fi implantat în uterul acestor femei până la naștere.
«Oamenii fac adesea donare de organe, știind că organele lor vor fi date celor care așteaptă un transplant si, în teorie, logica este aceiași».
Moartea cerebrala este permanentă, ceea ce înseamnă că persoana în cauză nu își va recăpăta niciodată conștiință și nu va reîncepe să respire fără asistența. Din punct de vedere legal, ea este declarată moartă.
În articolul publicat în revista medicală, Dr. Anna Smajdor mai spune că «nu putem, deocamdată, să renunțăm la uter pentru a ne reproduce specia. Dar putem transfera riscurile sarcinii la femeile care nu mai sunt în măsură să suporte consecințele».
Și totuși…și totuși, unde este copilul în povestea asta, mă întreb ? De cate ori e vorba despre drepturile unora sau altora de a compensa dorință de a avea copii, copilul însuși nu este decât un obiect. Toate cercetările din ultimele decenii arată că intre mamă și făt exista o legătură nu doar fizică, ci și emoțională.
Copilul vă păstra în memoria sa cea mai profundă amintirile din perioada de gestație. Culturile străvechi, ca cele asiatice, își numără vârsta din momentul concepției și consideră, la nașterea copilului, că acesta are un an. O știință intuitiva confirmată de știința modernă. Ce viitor emoțional va avea un copil care vine pe lume într-o matrice a morții?
E drept că adesea, viața bate filmul. «The Handmaid’s Tale» a imaginat folosirea abuzivă a uterului, dar niciodată a femeilor moarte.
