Mai e o săptămână până la alegeri! Într-o lume normală, un comentariu economic înainte de alegeri ar trebui să se concentreze asupra programelor economice ale candidaţilor. Cine propune cele mai coerente măsuri? Ce categorii sociale sunt favorizate de politicile vehiculate? Care sunt priorităţile următorilor patru ani?
Întrebările de mai sus nu au nicio relevanţă în România de astăzi. Aici, Guvernul se ocupă cu schimbarea legii audiovizualului – valabilă de vreo opt ani de zile şi necontestată de nimeni -, Opoziţia face blaturi cu Puterea ca să-şi plaseze dinozaurii pe locuri eligibile din colegii lejere, iar ministrul educaţiei este umilit cu o acuzaţie de plagiat susţinută cu dovezi la fel de clare ca lumina unei zile cu cer senin. Te-ai aştepta ca oamenii să fie îngroziţi de ce urmează. Ziariştii să strângă rândurile, publicul să iasă în stradă, ONG-urile să ţipe. Nimic din toate acestea nu se întâmplă. S-a consumat toată adrenalina din organismul poporului după ce toată suflarea s-a uitat la TV, la capetele vorbitoare care şi-au revărsat cascada verbală cuvânt cu cuvânt şi virgulă cu virgulă după cum afişau prompterele de partid. Astăzi, nimeni nu mai analizează. Toată lumea acuză. Nimeni nu mai pune întrebări. Toată lumea dă pe dinafară de răspunsuri. Am participat de curând la decernarea premiilor de excelenţă IAA. O iniţiativă frumoasă, a unor oameni care muncesc benevol în folosul comunităţii de marketing şi comunicare. A fost cea de-a cincea ediţie a acestei manifestări, care are ca scop recunoaşterea meritelor profesioniştilor care activează în toate cele trei componente ale industriei, respectiv media, agenţii şi clienţi. Seara a fost o reuşită, au considerat majoritatea participanţilor, fără să ştie că în ziua următoare domnul Ponta se va fi hotărât să rezolve o problemă, care nu exista, printr-o ordonanţă de urgenţă croită pe trupul unui singur jucător: trustul Intact. Este evidentă favorizarea lui Dan Voiculescu (zis şi Felix) prin acest act. Este clar că momentul ales pentru o schimbare a regulilor în audiovizual este cel puţin inoportun. Dar să ne întrebăm cine a contribuit la noile reguli. Cine le susţine? CNA, care asigură de facto arbitrajul? Nici pomeneală. Agenţiile de publicitate, practic, victimele noilor reglementări? Nici într-un caz. Marii clienţi de publicitate, care cheltuiesc sume importante pentru promovare? Niciunul dintre cei importanţi. Tot circul este doar o nouă intervenţie a statului care-şi bagă picioarele în echilibrul mediului privat şi care încearcă să-şi favorizeze artificial şi discreţionar contributorii financiari şi susţinătorii din umbră.
Este extrem de clar că actuala putere nu agreează democraţia şi Statul de Drept. Separaţia puterilor este tămâia de care fug toţi, de la prim-ministru şi până la ultimul parlamentar cu dosar penal. Ce-şi doresc ei acum este să ne întoarcem la Partidul Unic. Era simplu atunci. Dacă ajungeai la putere, rămâneai acolo pe viaţă. Legile nu ţi se aplicau, textele scrise de alţii erau ale tale după bunul plac, iar uzufructul averii naţionale trebuia împărţit doar între cei din casta de sus, cu umerii grei de epoleţi. Ponta se simte bine în mediul acesta pentru care s-a pregătit de când era pionier. Până la urmă, cine se străduieşte îndeajuns poate ajunge să creadă orice prostie. Iar dacă tu crezi într-un lucru, nu poate nimeni să spună că minţi. Cel mult că eşti prost. Actualului premier se pare că i s-a explicat de mic că e mai bine să greşeşti împreună cu partidul decât să ai dreptate împotriva lui.
