Brandul “Țara Mea” este prezent, de la finele lui 2016, în toate magazinele Kaufland cu o gamă largă de produse ce cuprinde legume şi fructe, conserve, carne de porc, carne de pasăre, ouă, lactate, brânzeturi, produse de morărit şi panificaţie etc. Cooperativa îşi desfasoară activitatea în județele Arad, Brașov, Giurgiu, Satu-Mare, Buzău, Olt, Hunedoara, Galați, Prahova, Călărași și București, asigurând circa 4.000 de locuri de muncă.
“Totul a pornit de la o dispută dintre mine şi Ştefan Nicolae, actual preşedinte al Agrostar. După o emisiune pe care am avut-o cu el, mi-a spus că singura formă în care poţi să faci ceva este să uneşti membrii unei comunităţi într-o cooperativă că altfel nu poţi să vinzi nimic, nu ai cum. Cu cât e mai divizat satul, cu atât e mai greu să vinzi roşii de aceeaşi calitate. Sau de o calitate care să mulţumească un stand din piaţă. Eu fiind din Olt el a zis să încercăm în Olt. Aşa a plecat povestea”, ne-a povestit Florin Burculescu, preşedintele Cooperativei Ţara Mea, în sediul de pe strada Washinton din Capitală.
Economistul care vorbea singur noaptea pe câmp
Am fost curioşi ce meserie avea înainte. “Eu nu am avut treabă cu legumicultura, de la economist la legumicultură e cale lungă. Am început greu. Greu a fost să adun oamenii. Noi ştiam să vindem, şi atât. Nu ştiam să producem.
Primul pas a fost un proiect pe care l-am prezentat la Izbiceni. Am mers cu Metro acolo, am dorit ca să facem trei culturi: roşii, castraveţi şi varză. La prezentarea proiectului au fost vreo 100 şi ceva de oameni în sală, fermieri, şi toţi au zis da. Am primit comandă vreo 1000 şi ceva de tone şi am livrat 8 tone de roşii. la varză am vorbit singur noaptea pe câmp. Pentru că nu s-au mai adunat fermierii. Au zis că de ce să ne mai dea nouă, că mai bine se duc la Pucheni şi duc marfa, că ştiu ei preţul, ştiu ei cum să vândă. Ideea e să faci ceva centralizat, concentrat. Să poţi să intri în comerţul modern, nu să intri pe Pucheni, o piaţă care colectează calitatea a II-a şi a III-a. Asta era în 2014, chiar 2013”.
Nu i-a convins pe fermieri, dar le-a arătat că se poate şi fără ei: Din 50 de fermieri, am ales doi cu care am lucrat foarte puţin. Într-un camion de 20 de tone, noi livram 1,5 tone. Ieşeam cu transportul peste preţul efectiv al mărfii. M-am încăpăţânat şi i-am dat drumul să meargă. Şi au început să se adune, încet încet. Abia acum şi-au revenit şi au devenit o comunitate. E incredibil de simplu, puterea exemplului. Ei au început să ne caute.
Ce va urma
“Anul acesta o să dăm pentru fermierii arondaţi Cooperativei răsad pe grupe de legume, un ghid de bune practici, avem şi patru ingineri care merg prin toate bazinele legumicole ca să fim siguri că se respectă tratamentele pentru dăunători. Anul acesta vom face un pas important, şi anume sortarea legumelor acasă la fermier. Acum se face centralizat la noi. Vreau să implementăm un program de sortare în care conştiinţa fermierului să îmi arate că doreşte să funcţioneze într-o formă asociativă. Noi cumpărăm şi calitatea I şi calitatea a II-a. Deci nu au motiv să o amestece. Dar pentru a economisi timp şi a aduce leguma din solar în magazin într-un timp foarte scurt încerc să îi conving anul acesta să vină cu produsele gata sortate. Să ajungă la Cooperativă doar la o triere de verificare. În Ungaria, spre exemplu, fermierii veneau singuri, aveau o maşină de sortat, îşi sortau singuri marfa. Calitatea I pleca la Cooperativă, iar calitatea a II- a o lua altcineva şi pleca în fabricile de procesare. Nimeni din Cooperativă nu lucra acolo. Acum aveam vreo 700 de fermieri în Cooperativă. Sunt împărţiţi în 6-7 bazine legumicole, în sudul României. Anul trecut am depăşit 10.000 de tone de legume vândute. Planificarea pentru anul acesta la legume este pentru 15.000 de tone”.
Pietrele din sacii cu cartofi
Anul acesta încercăm să implementăm la toţi fermierii pe care îi avem un program unitar. Un singur tip de roşie, un singur tip de castravete, un singur tip de gogoşar, un singur tip de tratament şi ingineri care să îi urmărească îndeaproape şi care să îi ajute să înveţe meserie. Cine nu vrea să înveţe, nu mai vine la noi.
Este pentru prima oară în România, după 1989, când se încearcă adunarea unei mase de oameni care să facă producţie programabilă. Aşa elimini munca fermierului haotică. Când dă el cu îngrăşământ cu pumnul, când dă el cu fertilizant cu pompiţa şi aşa mai departe. Îl şi recalifici şi va sta şi la locul lui de muncă. Pentru că neavând stresul de a-şi vinde cultura pe nicăieri, e mult mai relaxat. Ei vin cu maşina la centrele noastre de colectare. Astăzi avem trei centre ce colectare şi unul central. Anul trecut au livrat 800 de porci pe zi, exact cât şi-au propus.
Kaufland are drep ţintă marfă românească pe raft. Nu retailul modern are o problemă, ci noi. Este greu să poţi livra roşii. Nu de la firme e greu, de acolo e uşor. Dar e foarte greu să iei fermierul mic să îl faci să livreze marfă. Dacă vrei să dezvolţi satul românesc, pe cei mici şi mulţi trebuie să îi ajuţi să se dezvolte”, spune Florin Burculescu.
Relaţia cu politicenii
“Domnul Alexandru Stănescu (preşedintele Comisiei de agricultură din Camera Deputaţilor – n.red.) este, înainte de a fi deputat, un bun fermier. Am o relaţie de prietenie cu dumnealui. Este un foarte bun inginer şi un om de toată isprava. Eu sunt genul de om care îmi fac treaba. La început de drum l-am rugat să ne ajute, cu dânsul am mers pe la fermieri, pe la primării. A bătut drumurile cu noi în dorinţa de a ne ajuta. Băiatul domnului Stănescu a fost cel care noaptea la ora două noaptea încărca varză cu noi în camioane ca să încercăm să o livrăm. Băiatul este şi acum în structură, lucrează şi pună umărul cum poate”, mărturiseşte Burculescu.
Porcul, hreanul şi gogoşarul
@ Vrem să integrăm fermierul de porci. Adică: primeşte purcelul, primeşte mâncarea, îl creşte şi nu e treaba lui vânzarea. Iar cooperativa preia tot impactul pe evoluţia de piaţă.
Aş vrea să am şi abator, dar nu e momentul acum.
Deocamdată fermierul român cumpără porcul de crescut cu 60 de euro şi îl vinde cu 80 de euro matur. Păi cum? Îţi dă cu virgulă. Eşti pe pierdere.
@ Îmi doresc măcar hrean să vând în afara ţării. Doar hrean, pentru că în 1989 România era cel mai mare exportator de hrean şi azi nu mai produce pe nicăieri. Hrean cumpărăm de la unguri. Momentan nu producem în Cooperativă, dar anul acesta mă ambiţionez să pun hrean.
@ Şi mai e o temă. Gogoşarul în România a dispărut de trei ani din supermarketuri. Nu mai există pentru că coorporaţiile mari care vând seminţe în România nu au niciun chef să se chinuie cu gogoşarul, pentru că este greu de reprodus. Ei îţi vând seminţele pe care le au pe linie, nu mai stau să facă modificări genetice ca să îţi dea ţie gogoşari. Ţi-l scoate uşor din grilă. Vreau să fac şi asta anul acesta.