«De ce a refuzat Victor Ponta, în luna februarie, propunerea lui Traian Băsescu de a fi prim-ministru? – Aştepta să i se termine mandatul lui Jeffrey Franks…», este ultimul banc care circulă pe reţelele de socializare referitor la guvernul Ponta. Vă amintesc că, în urmă cu aproximativ două luni, şeful statului, la taifas cu Ion Cristoiu, spunea că i-a propus lui Ponta să fie premier. Declaraţiile de după ale lui Victor Ponta probabil că vă sunt cunoscute. A doua menţiune pe care vreau să o fac este cea din toamna anului trecut, atunci când şeful Misiunii FMI la Bucureşti, Jeffrey Franks, s-a întâlnit cu reprezentanţii Opoziţiei, iar Victor Ponta i se adresa lui Franks cu mesajul „Vă place sau nu, noi credem că avem această întâlnire cu premierul României, de vreme ce adevăratul premier (Emil Boc) nu are timp să se vadă cu noi“. Mai în glumă, mai în serios, Ponta şi-a ales momentul potrivit pentru a se instala la Palatul Victoria, întrucât Jeffrey Franks tocmai şi-a încheiat mandatul de şef al delegaţiei FMI la Bucureşti cu ocazia acestei vizite, finalizată în urmă cu câteva zile.
Declaraţiile critice ale lui Victor Ponta la adresa FMI, atunci când se afla în Opoziţie, şi promisiunile legate de salarii, pensii şi reducerea TVA s-au ciocnit cu adevărata experinţă a celui care a îndrumat autorităţile române în ultimii trei ani de a pune ţara noastră pe un făgaş stabil. Duşul rece al situaţiei resurselor bugetare i-au tăiat actualului şef de la Palatul Victoria din elanul de „Che Guevara“. Deocamdată, cel care a preluat ştafeta de la Franks, olandezul Erik De Vrijer, nu şi-a prezentat clar obiectivele, dar ar fi bine ca Micul Titulescu să rămână cumpătat să nu cadă în patima arhicunoscută a social-democraţilor şi să arunce cu bani în stânga şi-n dreapta către primarii PSD sau PNL, având în vedere că suntem în pragul alegerilor locale. 
Finanţatorul FMI şi-a arătat din nou indulgenţa faţă de factorii locali de decizie şi au acceptat o creştere a deficitul bugetar la 2,3% din PIB, dar fiţi convinşi că această relaxare se va vedea, cu vârf şi îndesat, în următoarele misiuni de evaluare. La urma urmei, pentru România FMI este ca o bancă pentru un cetăţean: te-a împrumutat, dar vrea să se asigure că ai de unde să-i dai banii înapoi, plus dobânda. Aşa că investiţiile străine, privatizările, proiectele de infrastructură şi crearea de locuri de muncă au fost şi trebuie să rămână priorităţile oricărei formaţiuni politice ajunsă la guvernare.