Dolarul american a avut parte de o săptămånă nebună, alături de cotaţiile materiilor prime. Trendul euro/dolar, care pare să se fi întors în favoarea monedei americane după ce economia zonei euro a dat semne de regres, a avut parte de o corecţie puternică săptămåna trecută.
Dolarul a recuperat mult în ultima lună, ajungånd pånă la valoarea de 1,47 dolari pe euro. În acelaşi timp, preţul barilului de petrol a coboråt pånă la aproximativ 115 dolari, valoare apropiată de cea a anului trecut. Aprecierea dolarului, însă, a creat o bună oportunitate de marcare a profiturilor pentru speculatorii care au cumpărat instrumente cotate în valută americană, ceea ce a dus la o corecţie puternică a trendului pe termen scurt.
Indicele Reuters/Jefferies CRB, care urmăreşte evoluţia a 19 materii prime, a înregistrat o creştere de 3,7% în şedinţa de joi, ridicånd majorarea săptămånală la 6,2%, cea mai însemnată creştere a indicelui din iulie 1975. Cele mai mare creşteri au fost înregistrate de cotaţia nichelului, care a sărit 8%, de cea a cacao, 6,8%, şi de cea a argintului, 5,2%. De asemenea, preţul barilului de petrol a urcat cu peste cinci dolari pe baril, ajungånd pånă la 120 dolari. Creşterea preţurilor materiilor prime are loc şi pe seama speculaţiilor privind majorarea cererii din partea Chinei. Activitatea industriei şi a proiectelor de infrastructură din China a fost încetinită în perioada desfăşurării Olimpiadei, iar reluarea activităţii este văzută ca o creştere a cererii de materii prime.
Dolarul a coboråt pånă la aproape 1,49 dolari pe euro, întărind speculaţiile conform cărora nivelul de 2,47 dolari pe euro este un nivel puternic de suport al cursului. Valoarea de 1,47 este considerată optimă pentru un dolar îndeajuns de puternic faţă de moneda europeană, dar care, în acelaşi timp, uşurează sarcina guvernului american de a limita deficitul de cont curent. Totodată, corecţia cauzată de marcarea profiturilor nu înseamnă revenirea pe trend descendent a dolarului. De altfel, creşterea estimată a preţului materiilor prime se poate realiza şi printr-o întărire a monedei de referinţă în raport cu valutele statelor importatoare.
