A fost cel mai important lider al opoziţiei anti-comuniste în România post-decembristă. Personalitatea sa riguroasă, neînduplecată, a inspirat schimbarea de regim din 1996 şi, prin aceasta, recapacitarea energiilor sociale şi politice înspre o reformă rămasă în stand-by sub guvernările de stânga.
Fost consilier al lui Iuliu Maniu în perioada interbelică, a reînfiinţat după revoluţie Partidul Naţional Țărănesc şi a pus bazele Convenţiei Democratice, o alianţă de partide menită să contracareze forţa social-democraţilor lui Ion Iliescu.
Chiar dacă preşedintele promovat de Coposu, Emil Constantinescu, avea să se recunoască înfrânt de system la finele mandatului, iar performanţa guvernamentală sub Radu Vasile şi Victor Ciorbea a lăsat adesea de dorit, România a învăţat pentru prima oară lecţia alternanţei la putere.
„Un martir al politicii şi înainte, şi după după decembrie ’89”, puntează Tia Şerbănescu, pentru capital.ro, când vorbeşte despre Corneliu Coposu. Acest lucru s-a văzut, de altfel, destul de recent, când, în perioada dintre cele două tururi de scrutin prezidenţial, a fost invocate de Antonescu şi Geoană, la Timişoara, în momentul în care s-a confirmat susţinerea candidatului PSD împotriva lui Traian Băsescu.