Anul internațional 2021 pare să se încheie, într-un fel, ca un an neterminat.

Și nu pentru că ar fi trebuit să rezolve toate problemele care ne stau în cale, deziderat imposibil, ci pentru că nu a reușit să prefigureze măcar o paradigmă a viitorului imediat al omenirii și planetei.

În limba română, și nu numai, plural la “viitor” nu există. Dar în proiecții se profilează tot mai multe variante de viitor posibil.

Incertitudinea plutește în aer

De unde această incertitudine? Sunt cel puțin trei determinante principale.

  1. Lumea se schimbă tot mai vertiginos și nu suntem (încă?) în măsură să asimilam și să gestionam in timp util noianul de transformări și inovații care dau senzația că ne trezim în fiecare dimineața într-o nouă lume. De aici, tot mai multe întrebări, preocupări, îngrijorări, căutări, de la o zi la alta.
  2. Pandemia, primul rezultat planetar spectaculos al globalizării, din păcate însă cu semn negativ, care dezvoltă modificări esențiale în toate domeniile vieții reale, de la nivel planetar, geopolitic și politic, economic, social etc., până la viața cotidiană a fiecărui pământean, este cea mai covârșitoare sfidare cu care s-a confruntat vreodată specia umană în întreaga sa istorie.
  3. În mediul de incertitudine paroxistică al pandemiei, extremiștii globalizării, le putem spune așa, au proclamat flagelul “fereastră de oportunitate” pentru urgentarea aplicării proiectelor lor prin formula sui generis de instituționalizare numită Forumul Economic de la Davos, ceea ce a potențat neliniștea generală.

La toate sfidările care s-au dezlănțuit în avalanșă, omenirea și factorii ei responsabili (să le zicem, totuși, astfel) au trecut de un prim moment de perplexitate pentru a iniția replici ezitante și neconcludente de contracarare, de la măsuri ineficiente la măsuri excesive, dar nici ele cu rezultate semnificative. Solidarizarea internațională în fața pericolului comun s-a comportat lamentabil și rezultatele eforturilor au fost pe măsură.

Într-o asemenea lume, asediată de întrebări care se multiplică exponențial, omenirea se afundă tot mai adânc în neliniște, nesiguranță, abulie sau furie și pare tot mai neputincioasă și mai dezorientată.

Evoluție sau involuție?

Viitorologii nu renunță însă la scenarii posibile de evoluție (sau involuție?), chiar daca unul dintre ei glumește resemnat că îndeletnicirea lor pare să țină seama tot mai mult de fantezie decât de pragmatism, de artă și nu de știință.

Iată de ce este util ca demersul prospectiv pentru 2022 să pornească, între altele, și de la bilanțul anului care se încheie.

Politologul american James Lindsay jr., vicepreședinte onorific al influentului Council for Foreign Relations din SUA propune o listă de zece evenimente internaționale semnificative ale anului 2021. Iată-le, în ordinea crescătoare a impactului lor: 1.crearea alianței asiato-pacifice AUKUS; 2. crizele migrației; 3.programul nuclear al Iranului; 4.dereglarea lanțurilor mondiale de aprovizionare; 5. revenirea la putere a talibanilor în Afganistan; 6. războiul civil din Etiopia;7. eroziunea regimurilordemocratice; 8. prestația neconcludentă a Administrației Biden; 9. riposta ineficientă, prin vaccinuri, la Covid 19;10. eforturile, în mare parte ineficiente, de gestionare a schimbărilor climatice. (După cum se vede, criza din Ucraina nu se află printre primele zece mari provocări la adresa păcii și securității mondiale.)

Un bilanț, după cum se vede, deloc încurajator, deși politologul american menționat afirmă că “un lucru bun se poate spune totuși despre 2021: nu a fost la fel de tumultuos ca 2020, despre care s-a afirmat că este cel mai rău an din istorie”.

Extrapolând, un alt analist american, Joseph S. Nye jr., propune câteva trăsături dominate ale lumii anului 2021: sfârșitul ordinei liberale mondiale create în postbelic de SUA, prin ascensiunea Chinei, atrofierea instituțiilor internaționale, sfidarea autoritaristă, șomaj și inegalități în creștere, perturbarea colaborării și comerțului între state, multiplicarea intervențiilor militare și a conflictelor violente.

Autorul australian Thomas Mucha prevede o concurență accentuată între superputeri, în principal între SUA și China, care va fi dinamica geopolitică cea mai importantă în 2022, o ordine mondială mai competitivă , inegalități economice  crescânde și o disfuncționalitate  politică la scară mondială.  Riscurile climatice vor  potența migrațiile,  conflictele pentru resurse,  penuriile alimentare și energetice, creșterea extremismului.

Sfidarea sfidării

Raportul anual RAMSES al institutului francez IFRI susține că 2022 va fi, în sfârșit, un prim an de reacție în fața sfidărilor din ultimii câțiva ani. Marile epidemii din istorie au dus la schimbări profunde în organizarea politică și socială a lumii, dar pentru aceasta, astăzi sunt necesare strategiile necesare. Trebuie definit un raport clar și echilibrat independența-interdependență, în care “statele trebuie să fie în prima linie”.

Sistemul internațional este multipolar, eterogen (politic și ideologic), global și complex, afirmă politologul franceaz Thierry de Montbrial. În acest cadru, superputerile “încearcă să-și consolideze zonele lor de influență și să creeze blocuri ca în timpul războiului rece. Sistemul internațional – apreciază el – rămâne încă destul de fluid sau, dacă se preferă imaginea, vâscos. El poate evolua în diverse direcții, iar parcursul lui se va revela treptat”.

Pentru partea de lume în care se află România, viitorul va fi definit de răspunsul la o suită de întrebări edificatoare, între care: în ce măsură se vor implica Statele Unite în problemele regiunii, cum va replica Rusia, cum va ieși UE din impasul în care stăruie, care va fi politica europeană a noului guvern de la Berlin,  cine va fi viitorul președinte al Frantei etc.

În torentul de scenarii pesimiste și preocupante ale momentului, există totuși și proiecții mai luminoase. Cea mai mare bancă americană, JP Morgan, apreciază că “după aproape doi ani de haos provocat de covid, 2022 va marca o revenire la normalitate și o vindecare completă a rănilor economice cauzate de criza de sănătate”.