Auzim adesea că, gestionarea unei pandemii precum coronavirusul depinde de alegerile societatii. Alternativa ar fi fie salvarea de vieți sau salvarea economiei. Datele despre starea de sănătate și starea economiei arată că realitatea este mult mai complexă decât această dilemă caricatură. Unele țări reușesc să gaseasca solutii pentru aceste probleme. Altele, precum Spania, Romania sau Franta, înregistrează atât un grad mare de infectare, cât și o scădere semnificativă a economiei.

Țările anglo-saxone tind să favorizeze economiile, preocupându-se mai puțin de problemele de sănătate. Țările cu o tradiție socială puternică au tendința de a face contrariul, prioritizând salvarea vieților umane și mai puțin preocuparea pentru consecințele economice.

Datele economice și de sănătate arată că realitatea este mult mai complexă decât această dilemă nefondată. Majoritatea țărilor europene au înregistrat o mortalitate mai mică de 400 de decese la un milion de locuitori și o contracție economică sub 2,5 puncte procentuale din PIB în primul trimestru. Este și cazul Statelor Unite, a căror poziționare se află în acest stadiu destul de aproape de Olanda și Suedia.

Situația din Romania, Franta, Spania, Italia sau Belgia este atipică. In aceste state există o mortalitate mai mare și, de asemenea, o scădere foarte accentuată a activităților economice. Dupa cum se vede problema este mult mai complexă decât a alege între salvarea de vieți omenești sau salvarea economiei.

Desigur, aceste cifre trebuie analizate cu anumite rezerve. Unele țări sunt mai meticuloase decât altele în ceea ce privește evidentierea mortalității.

Austria, Germania, Danemarca sau Norvegia ne arată că este posibil să functioneze economia dar sa se salveze si vietile oamenilor. Deci cele doua obiective prioritare nu sunt contradictorii.

Măsurile preventive eficiente, cu gestionarea în amonte a problemelor de sănătate, au făcut posibilă functionarea eficienta a serviciilor spitalicești, prin evitarea blocării acestora, fara sa oprim viața sociala și economica. Acest lucru a fost observat și în multe țări asiatice, în special în Coreea de Sud.

Nu a fost cazul în Italia, prima țară europeană afectată de pandemie. Nu a fost cazul nici în Franța sau Romania.

Această strategie centrată pe internarea în spital a încurajat congestionarea platformelor tehnice, cu rezultate dezamăgitoare pentru sănătate. Îngrijirea în stadii avansate este cunoscută a fi cea mai costisitoare, atât din punct de vedere medical, cât și din punct de vedere al riscului la care este supusa viața oamenilor.

Datorită politicii malteziene de desfășurare a testelor, autoritățile au fost nevoite să gestioneze supraaglomerarea spitalelor publice apelând la „izolare” de o maniera nediscriminată. Această metodă tradițională medievală a fost singura folosita, din lipsa calculelor economice facute in amonte care au permis statelor nordice sa gestioneze mai bine răspândirea pandemiei.

Problema nu a fost de a decide cine va fi sacrificat, ci de a minimiza efectele. S-ar putea crede că „viața nu are preț” și că economia trebuie distrusa, dar, din păcate, aceasta nu protejează împotriva excesului de mortalitate. Virusilor nu le pasă de rețelele noastre de lectură ideologică, ele sunt, prin natură, pragmatice!

Pandemia cauzata de Covid-19 este o oportunitate de a ne reconsidera fundamentele noastre: organizarea economică și rezistența sa, securitatea sănătății la locul de muncă, securitatea alimentara si siguranta acesteia, solidaritatea între țări, accesul universal la asistență medicală, soliditatea sistemelor de asistență medicală, colectarea de date cu caracter personal pentru identificarea contactelor și urmărirea evoluției virusului etc.

Nu am auzit niciodata că răspândirea virusului sa datorat exclusiv globalizării, care permite oamenilor să se deplaseze! Cu siguranță, dacă nimeni nu a trecut vreodată granițele, virusul nu s-ar putea răspândi asa de repede si asa de departe. Insa sa nu uitam că gripa spaniolă din 1918 a afectat fiecare țară din lume. Oricine dorește să arunce globalizarea „ la toaleta” ne sugereza să ne întoarcem cu mult înainte de 1918 pentru a obține un rezultat.

Cu toate acestea, relația noastră cu distanța ne permite să reunim riscuri la scară planetară.

Doar protecționismul reține acest impuls. De exemplu, acum, când China nu mai este în criză, ne vine în ajutor oferindu-ne ventilatoare, măști, teste, etc. si, mai important, își împărtășește experiența în criză în timp real, desigur, ar fi trebuit să ascultăm, dar totul pledează pentru mai multă globalizare.

Este interesant să urmărim incredibilul discurs al lui Bill Gates din 2015, unde explică pas cu pas ce se întâmplă astăzi.

Ceea ce este fragil este decalajul dintre dorința noastră modernă de a acorda prioritate vieții inaintea funcționării economiei fără a ne oferi mijloacele necesare pentru a face acest lucru. Mulți lideri au fost inițial tentați să anuleze aceste constrangeri, chemând cetățenii lor să continue să producă și să consume, cum ar fi Macron, Johnson sau Trump. Astfel, ei au mărturisit, cu câteva zile înaintea unei crize inevitabile, că nu au înțeles nimic, prin urmare, nu au planificat nimic.

Ne vom recupera din această poveste proastă, dar acest scenariu ar putea fi redat într-un mod mult mai dramatic cu criza climatică care va fi mai progresivă și, prin urmare, va lovi viata mult mai mult, împiedicând luarea unor măsuri drastice.

Putem observa cu usurinta că, în ciuda tehnologiilor noastre, în ciuda inteligenței noastre, răul se răspândește mai repede decât binele. Coronavirusul este ultimatul dat de natura!

Ceea ce prevalează este o dorință clară de a recupera acest trist eveniment în beneficiul unui model care subliniază proximitatea, retragerea geografică, revenirea la tehnici vechi, până la declin, acest model stampilat de tabăra Binelui nu mai poate functiona azi.

Ne-a mai rămas doar izolarea , singura armă a săracului, aceeași care a fost folosită în Evul Mediu în timpul episoadelor de ciumă? Trebuie menționat că în prezent, datorită cooperării europene și globale, cetățenii sunt salvați prin: primirea bolnavilor de către state precum Germania, Austria sau Elveția, livrarea de echipamente de către China, feedback-ul experienței din partea Coreei de Sud, Taiwanului și Singapore.

Romania ar fi trebuit să fie pregătită să facă față unei astfel de crize epidemice: să se echipeze cu măști; ventilatoare, sa coopereze si sa invete din experienta globală; folosirea noilor tehnologii; sa dezvolte strategii de telemunca pentru a asigura continuitatea economiei.

Toate acestea sunt posibile datorită ajutorului reciproc global, conștientizării globale, feedback-ului din partea țărilor care au fost primele afectate de epidemie și cu ajutorul noilor tehnologii. Putem paria că vom ști să fim clarvăzători și să luăm alegerile corecte.

Să revenim la ce poate urma mai rau in viitor si anume dezastrul ecologic care se apropie. Ar fi criminal să ne gândim că o reîntoarcere la o societate medievală într-o lume a națiunilor orientate spre interior ne va salva de catastrofe.

A ne imagina că ajutorul local, frugalitatea, numai lanturile alimentare scurte, neîncrederea față de străini sunt remediile universale pentru toate încercările pe care va trebui să le înfruntăm este simptomul unei respingeri iraționale a modernității și globalizării.

Cred ca foarte important este sa pregătim mințile să reacționeze cât mai rapid la primele semne ale epidemiilor viitoare.

Criza Covid-19 este un avertisment, trebuie să tragem concluziile corecte.