O analiză Bloomberg arată că nu numai oamenii simpli sunt într-o cursă de tezaurizare alimentară a cămărilor, dar și statele naționale. Unele guverne întreprind acțiuni drastice pentru a asigura aprovizionarea cu alimente în timpul pandemiei conoravirusului.
Kazahstanul, unul dintre cei mai mari expeditori din făină de grâu din lume, a interzis exportul acelui produs împreună cu alte alimente, inclusiv morcovi, zahăr și cartofi. Vietnamul a suspendat temporar noi contracte de export de orez. Serbia a oprit fluxul de ulei de floarea soarelui și alte bunuri, în timp ce Rusia lasă ușa deschisă interdicțiilor de export și a spus că evaluează situația săptămânal.
Un specialist britanic avetizează
Pentru a fi perfect limpede, au fost doar o câteva de mișcări de acest gen și nu există semne clare că se vor extinde aceste acțiuni, scriu cei de la Bloomberg. Cu toate acestea, ceea ce s-a întâmplat a ridicat o întrebare: Este începutul unui val de naționalism alimentar care va perturba și mai mult lanțurile de aprovizionare și fluxurile comerciale?
„Începem să vedem deja că se întâmplă acest lucru – și tot ce putem vedea este că blocarea va înrăutăți situația”, a spus Tim Benton, director de cercetare în domeniul riscurilor emergente la think tank-ul Chatham House din Londra.
Panica împinge către un protecționism fatal
Deși aprovizionarea cu alimente este amplă, obstacolele logistice îngreunează ajungerea produselor acolo unde trebuie să fie, deoarece coronavirusul dezlănțuie măsuri inedite, cumpărarea de panică și amenințarea unei crize a șomajului.
Consumatorii de pe tot globul continuă să-și încarce cămările – iar procesul de temperare a virusului abia începe. Spectrul mai multor restricții comerciale este agitat de amintirile despre cum protecționismul poate ajunge adesea să provoace mai mult rău decât bine. Fenomenul se întâmplă în special atunci când mișcările sunt determinate determinate de anxietate.
Așa cum știm, multe guverne au folosit măsuri extreme, stabilind restricții pentru populațit, în afară de a achiziționa alimente. Aceste măsuri ar putea răspândi în politica de izolarea alimentară a statelor, a declarat Ann Berg, un consultant independent și comerciant veteran agricol, care și-a început cariera la Louis Dreyfus Co. în 1974.
„Am putea vedea un raționament de război, controalele prețurilor și stocarea internă”, a spus ea.
Unele națiuni își fac rezerve strategice
China, cel mai mare producător de orez, s-a angajat să cumpere mai mult decât oricând din recolta sa internă, chiar dacă guvernul deține deja stocuri masive de orez și grâu, suficient pentru un an de consum.
Importatorii cheie de grâu, inclusiv Algeria și Turcia, au emis, de asemenea, noi licitații, iar Marocul a declarat că suspendarea exportului de grâu va dura până la jumătatea lunii iunie.
Pe măsură ce guvernele adoptă abordări naționaliste, riscă să perturbe un sistem internațional care a devenit din ce în ce mai interconectat în ultimele decenii.
Kazahstanul a oprit deja exporturile de alte produse alimentare, cum ar fi hrișcă și ceapă, înainte de măsura din această săptămână pentru a bloca transporturile din făină de grâu. Această ultimă acțiune a fost un pas important, cu potențial de a afecta companii din întreaga lume care se bazează pe aprovizionări pentru a face pâine.
Pentru unele mărfuri, o număr mic de țări, constituie cea mai mare sursă a livrărilor exportabile. Întreruperile acestor transporturi ar avea mari ramificări la nivel mondial. Luăm, de exemplu, Rusia, care a devenit cel mai important exportator mondial de grâu și un furnizor cheie pentru Africa de Nord. Vietnam este al treilea cel mai mare exportator de orez, trimițând multe dintre mărfurile sale în Filipine.
„Dacă guvernele nu lucrează în mod colectiv și în cooperare pentru a se asigura că există o ofertă globală, dacă își pun doar națiunile pe primul loc, putem ajunge într-o situație în care lucrurile se agravează”, a spus Benton, de la Chatham House.
El a avertizat că achizițiile frenetice, însoțite de politicile protecționiste, ar putea duce în cele din urmă la creșterea prețurilor la produsele alimentare – un ciclu care ar putea ajunge să se perpetueze.
„Dacă cumpărați din piață recolta anului viitor în avans, prețurile vor crește, iar pe măsură ce prețurile cresc, factorii de decizie vor intra în panică mai mult”, a spus el.
Riscul de disoluție a societăților
Iar facturile alimentare mai mari pot avea ramificări majore. Costurile pentru pâine au o lungă istorie de tulburări și instabilitate politică. Pe parcursul creșterilor prețurilor la produsele alimentare din 2011 și 2008, au existat revolte alimentare în peste 30 de țări din Africa, Asia și Orientul Mijlociu.
„Fără oferta de hrană, societățile se rup complet”, a spus Benton.
Spre deosebire de perioadele anterioare de inflație alimentară, inventarele globale ale culturilor discontinue precum porumbul, grâul, soia și orezul sunt abundente, a declarat Dan Kowalski, vicepreședinte de cercetare la CoBank, un creditor de 145 de miliarde de dolari pentru industria agricolă.
În timp ce vârfurile din ultimul deceniu au fost inițial cauzate de problemele climatice pentru culturi, politicile au agravat consecințele. În 2010, Rusia a cunoscut un val de căldură record care a afectat cultura grâului. Guvernul a răspuns interzicând exporturile pentru a se asigura că consumatorii interni au suficient.
„Având în vedere problema cu care ne confruntăm acum, nu este momentul să punem în aplicare aceste tipuri de politici”, a declarat Maximo Torero, economist șef la Organizația ONU pentru Alimentație și Agricultură. „Dimpotrivă, este momentul să cooperăm și să ne coordonăm
