Coronavirusul și lecțiile uitate ale epidemiei

Sursă: Dreamstime

Anul 2020 a adus în Europa realitatea secolelor trecute, oamenii începând să fie secerați în masă de un virus cu origini în China. Persoane în putere ajungeau pe un pat de spital și se stingeau sub ochii neputincioși ai medicilor ce simțeau senzațiile trăite de înaintașii lor în timpul gripei spaniole.

Profitând de arsenalul spitalicesc evoluat și de bogăția dotării cu medicamente, cadrele sanitare au reușit să limiteze impactul maladiei, chiar dacă au suferit unele pierderi.

Întoarcerea la metodele medievale de carantinare, de izolare a populației pentru a limita contactele sociale dese și foarte apropiate, a provocat o mare nemulțumire în rândurile maselor populare și acestea au devenit cel mai util vector al răspândirii bolii, mai ales că autoritățile au bătut mai mereu în retragere pentru a nu pierde voturi în diferitele tipuri de alegeri.

Epidemia a trecut acum și doar uriașele focare din Africa de Sud, Noua Zeelandă, Coreea de Nord și, mai ales, China mai amintesc de puterea virusului prezent în noi variante. Nu contează aceste informații, popoarele dorind cu orice preț să trăiască la fel ca înainte de prăpăd, adică adoră marile concentrări de indivizi.

Știrile despre riscurile revenirii în forță sunt tratate cu absolută indiferență de cei ce citesc astăzi doar frânturi de informații cu ajutorul degetelor. Oare a învățat ceva societatea românească din această nenorocire? Ideile și acțiunile de zi cu zi arată că lecțiile scump plătite ale istoriei sunt uitate rapid în goana după trăirea clipei.

Purtarea măștii

Echipamentul medical a fost considerat o botniță ce limitează drepturile omului și este de nuanță comunistă, totalitară. În realitate, a fost descoperit în Franța secolului al XIX-lea și nu avea vreo urmă de semnificație politică. Era absolut necesar medicilor chirurgi pentru a nu infecta rănile prin picăturile de sudoare sau prin cele de salivă.

Purtarea micului obiect sanitar ar permite menținerea unei bune sănătăți a plămânilor, cei ce sunt zilnic inundați de tot felul de microorganisme și de praful rezultat din circulația autovehiculelor. Nu contează ceva în fața dorinței de plăcere cotidiană.

Masca ar fi foarte utilă în cadrul școlilor și ar trebui să fie obligatorie prin lege cel puțin în lunile octombrie, noiembrie, februarie și martie. Spiritul de revoltă, de sfidare a măsurilor impuse de autorități, a generat zeci de mii de victime, dar acesta este un detaliu lipsit de semnificație pentru mulțimile cu idei fixe.

Lipsa de gândire

Se consideră astăzi că masele sunt cele ce pot decide totul prin vot pentru că știu să ia decizii corecte. Aceasta este teoria politică și pare că este adevărul absolut. Culmea este că psihologul Gustave Le Bon, părintele psihologiei mulțimilor, a scris foarte clar că mulțimile de oameni au idei puține, ferme și greșite.

Așa s-a întâmplat în timpul epidemiei, elevii refuzând să poarte măștile pentru că nu există virusul. Răspundeau că dacă nu-l văd nu există. Alții afirmau că este o conspirație mondială și că boala este inventată pentru ca medicii și reprezentanții firmelor de medicamente să facă afaceri bănoase.

Lipsa de minimă igienă. Se consideră astăzi că oamenii sunt inteligenți, evoluați, și că știu să se protejeze împotriva virusurilor și bacteriilor. Nimic mai fals! Sunt cei mai buni agenți ai germenilor patogeni. Elevii de liceu au renunțat la masca sanitară chiar cu o zi mai devreme în martie 2022 și astfel au deschis calea infecțiilor virale de sezon. Luna martie este celebră prin mortalitatea crescută în mulți ani, dar cine mai stă astăzi să gândească.

Se tușește în continuare în clase și nu mai există obiceiul sănătos al spălării mâinilor. Mai mult. Băieții dau noroc atunci când intră în școală în semn de prietenie. Se poate să fie adevărat, dar acest obicei este o cale perfectă de contaminare cu de toate. Chiar dacă acum există alimente peste tot, o mare plăcere constă în a mușca din aceeași felie de mâncare.

Sfaturile profesorilor nu sunt luate în seamă pentru că elevilor le-a intrat în cap ideea că ei sunt speciali și că au toate drepturile din lume. Autoritățile și părinții au cultivat o politică de respingere a științelor și acum se plâng de faptul că au mase de nemulțumiți nervoși și analfabeți funcționali.

Oare când omenirea va face ceva cu cap la nivel de mase? Se pare că aici evoluția s-a oprit în ciuda creșterii numărului de școli.