Pentru țările care luptă cu pandemia de coronavirus, Suedia oferă un exemplu seducător. În vreme ce economiile cele mai mari ale planetei s-au închis, o țară mică și bine guvernată din Scandinavia le-a permis celor mai multe dintre firmele sale să rămână deschise. Strategia pare a se baza pe „imunitatea de turmă”, în care o masă critică de infecții apare la populații cu risc scăzut, împiedicând în cele din urmă transmiterea bolii.

Dar realitatea nu e chiar așa de simplă în Suedia. Autoritățile centrale de acolo par a fi în favoarea strategiei, apoi împotriva ei, apoi din nou pentru atunci când datele arată promițător. Și e periculos să presupunem că, dacă strategia chiar funcționează în Suedia, ea va funcționa și în alte părți. Conducătorii sunt în căutare de strategii pentru vremuri de mare incertitudine – însă modelul suedez ar trebui abordat cu prudență.

În Suedia, viața nu se desfășoară de fapt ca de obicei. Majoritatea călătoriilor și adunărilor nu sunt permise, iar unele școli au fost închise. Dar restricțiile guvernului sunt considerabil mai puțin severe față de multe alte țări. Restaurantele și barurile încă mai funcționează, unele dintre ele doar cu măsuri minime de distanțare.

Rezultatele au fost împărțite. Suedia are cel mai mare număr de decese ca valoare absolută și per capita din toată Scandinavia, dar mai mic decât la unii dintre vecinii ei sudici. Perturbarea economiei a fost semnificativă, dar nu debilitantă, ca în alte țări. Epidemiologul-șef al țării a estimat recent că aproximativ 25% din populația capitalei Stockholm a dezvoltat anticorpi.

E încă prea devreme pentru a se aprecia dacă abordarea a funcționat. Stockholm nu înseamnă toată Suedia. Și dacă 25% din populație are anticorpi, acesta nu-i motiv pentru a celebra imunitatea. Nu știm dacă procentul e real, pentru că nu sunt date disponibile, testele pentru anticorpi par să ducă încă lipsă de acuratețe și nici măcar nu știm ce înseamnă o testare pozitivă pentru anticorpi. Există un oarecare optimism, în sensul că cei mai mulți oameni infectați vor avea o imunitate temporară. Dar dacă imunitatea e de scurtă durată și prezentă doar la unii, acel procent oricum incert de 25% devine chiar și mai puțin convingător. De asemenea, încă nu știm ce procent din populația totală ar trebui atins pentru obținerea imunității de turmă. Poate chiar și 80%.

Chiar dacă am avea o cunoaștere perfectă a cazului suedez, există riscuri enorme asociate copierii strategiei suedeze într-o țară precum SUA. Americanii sunt mult mai puțin sănătoși decât suedezii. Ratele diabetului și hipertensiunii sunt mult mai ridicate – două dintre co-morbiditățile cele mai periculoase. 4 americani din 10 sunt obezi. O strategie a imunității de turmă în America ar presupune că mai toți acești oameni ar trebui supuși unei forme sau alta de izolare mult mai multe săptămâni, cel mai probabil luni.

Mai mult, exemplul suedez demonstrează că o strategie a imunizării deliberate de turmă nu prea face mult pentru protejarea categoriilor de populație cu riscuri mai mari. Rata deceselor a fost dureros de ridicată printre vârstnicii Suediei. Într-o țară mai dens populată precum SUA, și cu o proporție mai mare de oameni vulnerabili, bilanțul deceselor de pe urma unei strategii a imunității de turmă ar putea fi devastator.

Dar economia? Alegerea de făcut nu este între un blocaj indefinit și ruleta rusească. E necesar să aibă loc o tranziție care să pună în balanță riscurile existente. Din perspectiva aceasta, Suedia reprezintă viitorul. Dar nu din cauza strategiei imunității de turmă. La momentul oportun se poate elabora o abordare mai calibrată a distanțării sociale, atunci când metodele tradiționale medicale pot sprijini o relaxare treptată a restricțiilor într-un mod care poate fi ajustat pe măsură ce învățăm mai mult și ne creăm noi instrumente – tratamente, înțelegerea imunității, ameliorarea testării și date epidemiologice.

Cheia va fi ca țările să nu-și lase garda jos prea devreme. Ele trebuie să-și creeze o infrastructură de testare și monitorizare a contactelor care să permită depistarea timpurie a focarelor și aplicarea izolării sau carantinei, după nevoie. În SUA acesta ar fi un obiectiv realist, dacă există suficientă voință politică, muniție fiscală și coordonare. Aceste lucruri – iar nu experiența suedeză – ar trebui să ne ghideze următorii pași.