Fara a exagera, putem spune ca Legea secretului de stat si a secretului de serviciu a fost evenimentul cel mai important al saptaminii care a trecut. Proiectul, adoptat de majoritatea parlamentarilor, i ciuda faptului ca traseul sau a eludat procedurile legale, este mult prea important pentru itreaga societate romineasca si pentru presa, i special. Oamenii de afaceri, romini sau straini, isi bazeaza deciziile pe informatii. Succesul oricarei publicatii este dat de abilitatea jurnalistilor sai de
Fara a exagera, putem spune ca Legea secretului de stat si a secretului de serviciu a fost evenimentul cel mai important al saptaminii care a trecut. Proiectul, adoptat de majoritatea parlamentarilor, i ciuda faptului ca traseul sau a eludat procedurile legale, este mult prea important pentru itreaga societate romineasca si pentru presa, i special.
Oamenii de afaceri, romini sau straini, isi bazeaza deciziile pe informatii. Succesul oricarei publicatii este dat de abilitatea jurnalistilor sai de a obtine informatii exclusive si de a dezvalui lucrurile tinute secret. Informatiile stau la temelia oricarei hotariri legate de plasarea economiilor, schimbarea locului de munca sau plecarea i concediu.
Liberul acces la informatii este decisiv pentru progresul oricarei comunitati. Dimpotriva, pentru societatea romineasca secretomania este o trasatura definitorie la toate nivelurile. Investitorii interesati sa cumpere o companie sau alta ajung cu greu sau deloc la informatii legate de activitatea acesteia. S-a itimplat chiar sa descopere, dupa semnarea contractului de privatizare, datorii ascunse care nu au fost declarate de vinzator. Firmele rominesti, mai mari sau mai mici, fac din informatiile financiare secrete de serviciu. Am itilnit situatii absurde cind chiar numele unor directori erau considerate secrete.
Institutiile de stat sunt isa campioane la aceasta categorie. Au inventat circularele si normele interne nepublicabile, pentru a ascunde favorurile acordate „prietenilor” unui ministru sau director. Achizitiile publice, cu sau fara licitatie, ascund itotdeauna o doza de secret i legatura cu felul i care se cheltuie banul public.
inainte de a decide asupra informatiilor care ar trebui tinute sub cheie, Guvernul si Parlamentul s-ar putea procupa de o lege care sa garanteze accesul egal la informatiile de natura publica. Un astfel de document a fost i mod clar cerut de Uniunea Europeana.
Legea adoptata saptamina trecuta de Parlament poate oficializa toate aceste practici. Prevederile sunt atit de largi, icit permit aplicarea stampilei „Secret” pe orice document. in acelasi timp, legea are atitea formulari cu „daca” si „poate”, icit ar putea arunca dupa gratii jumatate din jurnalisti, toti consultantii si o parte din avocatii care lucreaza i Rominia. Toti vind informatii care, i actuala conjunctura, ar putea fi considerate secrete de stat sau de serviciu.
incerc sa imi ichipui care a fost ratiunea pentru care Guvernul a fortat adoptarea unei asemenea legi. Este posibil ca, itr-o dimineata, premierul sa se fi saturat de toate dezvaluirile care apareau i presa. Este posibil ca subordonatii sai sa se fi plins ca transpira prea multe informatii si ca nu-si mai pot icasa i liniste comisioanele. Este posibil ca PDSR sa creada ca, asa cum se itimpla acum zece ani, trebuie sa controlezi totul pentru a-ti pastra puterea. Toate acestea sunt posibile si probabile. in cazul i care Curtea Constitutionala nu va avea nimic de spus si daca presedintele nu va trimite legea spre a fi rediscutata i Parlament, forma actuala a actului va aparea i Monitorul Oficial. Din acel moment, coruptia va putea fi declarata secret de stat si nimeni nu va avea curajul sa-si riste libertatea pentru a afla ce se itimpla dincolo de usile cabinetelor ministeriale sau ale directorilor.