director editorial Capital
Uneori mă mir că mai existăm ca stat! Avem un președinte spectator care „urmărește cu atenție“ dar nu intervine (aproape) niciodată, o clasă politică coruptă până în măduva oaselor (nici măcar nu mă deranjează exprimarea suspectă de cacofonie în cazul acesta) și un parlament ca un sanctuar al pușcăriabililor. Guvernul tehnocrat aflat „la putere“ este mai degrabă un grup al cărui unic scop este acela de a purta vina pentru toate relele pământului în fața politicienilor specialiști la băgat bățul printre spițele guvernării.
În tot acest timp, nori negri se adună pe cerul de deasupra capetelor noastre. Iar prevestirile despre un posibil război între SUA și Rusia pe teritoriul european sunt din ce în ce mai prezente în mass media internațională. Ba chiar au apărut surse credibile care au prevestit iminența creșterii numărului de soldați străini pe pământ românesc. Iar peste ocean se vor desfășura în curând alegeri prezidențiale care îl au în prim plan pe cel mai detestabil candidat văzut de omenire în ultimii 50 de ani.
M-aș fi așteptat la mai multă susținere, în special dinspre partea jurnaliștilor, pentru membrii guvernului Cioloș. Știam că membrii de partid au fost de acord să lase din mână hățurile statului doar ca să poate să arate apoi cu degetul spre nou găsitul acar Păun. Până la urmă, ăsta este singurul rost al unei guvernări tehnocrate, să repare prostiile politicienilor – de cele mai multe ori prin măsuri nepopuliste – după care să se retragă. Fie că ne convine sau nu, așa funcționează lucrurile în realitate. Totuși, politicienii noștri nu ratează ocazia să tacă nici măcar în aceste momente în care altcineva le așterne masa și patul pentru viitor. Dovada este ultima declarație a „venerabilului“ Tăriceanu: „Nu mai trebuie să tolerăm DNA!“. Vezi bine, procurorii ar fi de vină pentru faptul că nimeni nu-și mai face treaba prin organismele de stat, și nu politicienii care au furat cu mâinile băgate până la umăr prin toate borcanele. Nu mai vorbesc despre penalii – condamnați definitiv sau aflați în judecată – care s-au înghesuit pe listele următoarelor alegeri.
Scandalul dezinfectanților diluați a arătat exact care este nivelul corupției. De la ministru și până la femeia de serviciu, la toate nivelurile există câte cineva pus pe căpătuială și dornic, dacă nu să fure, măcar să închidă ochii în fața unui furt în schimbul unei sume mai mici sau mai mari. Nu mai există nimic sfânt. De la copii mici până la soldații trimiși la război, toți erau „dezinfectați“ cu apa de ploaie de la Hexi Pharma. Adăugați aici o autostradă care nu există, dar a costat mai mult decât oricare alta pe care chiar putem merge cu roțile (scandalul Bechtel) și o alta care a fost închisă ca să nu se dărâme cu tot cu mașinile care circulă pe ea (Sibiu – Orăștie). Firme mari, precum Mercedes, ocolesc România pentru investiții care ar putea aduce în țară sume imense iar fondurile europene sunt pe jumătate lăsate neaccesate, iar jumătatea cealaltă este la rândul ei pe jumătate furată.
Am înțeles până acum că trebuie să învățăm singuri de pe internet ce avem de învățat și să ne tratăm pe cât posibil acasă ca să nu ne îmbolnăvim mai tare. Totuși, măcar cu armata să fim mai responsabili! Fiindcă în ritmul ăsta riscăm să rămânem și fără americanii de la Deveselu.