Starea de sănătate a românilor se deteriorează pe măsură ce avansează criza economică. Depresia este una dintre cele mai costisitoare afecţiuni, ocupând locul al şaselea, în termeni de povară economică.
Pentru Programul Naţional de Evaluare a Stării de Sănătate a Populaţiei, Ministerul Sănătăţii a cheltuit peste 300 milioane euro, fără să se întâmple nimic până acum. Programul avea ca principal obiectiv evaluarea factorilor de risc, mai exact a bolilor la care populaţia este cel mai expusă, şi urma, potrivit declaraţiilor fostului ministru care l-a păstorit, Eugen Nicolăescu, să se extindă pe cinci ani, în funcţie de rezultatele obţinute.
Actualul ministru al sănătăţii, deşi a promis, prin purtătorii de cuvânt, că va face publice, la jumătatea lunii iunie, datele colectate pe baza analizelor efectuate de populaţie, ţine şi acum în sertar „buletinele medicale“. Potrivit informaţiilor care s-au mai strecurat pe uşa Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, peste 3.600.000 de români prezintă riscul îmbolnăvirii de diabet, aproape 850.000 de persoane prezintă risc cardiovascular, sute de mii de persoane sunt supuse riscurilor de osteoporoză, accidentelor vasculare cerebrale şi cancerului colorectal.
Directorul Centrului Naţional de Sănătate Mintală (CNSM), dr. Ileana Botezat-Antonescu, este de părere că ar trebui să se abordeze această evaluare a stării de sănătate în contextul actualei crize: „Pierderea locului de muncă, acumularea unor datorii, pierderea casei, în multe cazuri, afectează echilibrul psihic al persoanelor respective. Acum sunt mult mai multe profesii supuse riscului, şi mulţi angajaţi sunt obligaţi la eforturi mult mai mari legate de muncă şi timp la lucru.“ Directoarea CNSM apreciază că, în condiţiile date, a crescut incidenţa bolilor depresive reactive, cu efecte asupra declanşării multor alte boli grave. Efortul de tratare a acestor persoane devine din ce în ce mai dificil. Motivul este sărăcia, explică Ileana Botezat-Antonescu: „Este una din condiţiile determinante ale depresiei.“
Locuri de muncă ameninţate
Datele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii arată că depresia este responsabilă de 6% din povara tuturor bolilor în Europa. Datele publicate în 2004, pe baza unui studiu efectuat în 28 de ţări europene cu o populaţie totală de 466 milioane de locuitori, arată că cel puţin 21 de milioane erau afectate de depresie. Costul anual total al depresiei în Europa a fost estimat la 118 miliarde de euro, ceea ce însemna 253 euro/locuitor. Costurile directe au totalizat 42 miliarde de euro, din care 22 miliarde euro îngrijirile în afara spitalului, 9 miliarde euro costul medicaţiei şi 10 miliarde euro spitalizarea. Costurile indirecte au fost estimate la 76 miliarde euro. Aceste date fac din depresie cea mai costisitoare boală mintală din Europa, însumând 33% din costurile totale. „În ceea ce priveşte costul mediu pe pacient, ne explică dr. Antonescu, povara socială a depresiei este mai mare decât a altor boli cronice precum hipertensiunea, artrita reumatoidă, astmul bronşic sau osteoporoza.“
Concluzia principală a studiului efectuat recent în România de CNSM asupra 78.463 adulţi, din care 13.359 identificaţi ca suferind de depresie, vizează impactul major pe care îl are asupra forţei de muncă. Activitatea profesională şi viaţa socială ale acestor persoane au fost substanţial afectate de simptomele depresive. Numărul de zile de muncă pierdute din cauza depresiei a crescut odată cu severitatea bolii. Pe lângă absenteismul ridicat, persoanele cu depresie pierd şi schimbă locul de munca mai frecvent. Depresivii prezintă, de asemenea, dificultăţi în managementul timpului, în relaţiile interumane şi îndeplinirea sarcinilor de serviciu. Autorii studiului spun că performanţa la locul de muncă pare să rămână afectată chiar şi după ameliorarea bolii.
9 mld. de euro sunt cheltuite, la nivel mondial, doar pentru medicamentele folosite de persoanele care suferă de depresie, şi o sumă asemănătoare pentru spitalizări
Ce spun medicii
Dr. Doina Maria Dan, medic de familie, Cabinet individual de medicină de familie
Am observat tendinţa de creştere a incidenţei hipertensiunii arteriale, în special la tineri. Mulţi pacienţi se confruntă cu probleme emoţionale, generate de actuala situaţie, pe care le ţin încă „la dospit“. Ele pot fi cauza problemelor legate de tensiune, dar şi a declanşării altor afecţiuni, cum sunt cele ale pielii, cardio-vasculare, ulcer gastric şi duodenal, oboseala cronică, scăderea imunităţii etc. Am observat o creştere semnificativă a numărului persoanelor care se îmbolnăvesc de cancer, dar este prematur să tragem concluzii.
Dr. Bogdanka Miliţescu, director medical Centrul Medical Unirea
La consultaţiile de specialitate la neurologi şi psihologi, acuzele pentru care se prezintă managerii, în special, sunt legate clar de suprasolicitare. Tot mai mulţi se plâng de tulburări de concentrare, memorie, insomnii. Un subiect care le creează disconfort şi are repercusiuni asupra statusului psihosomatic îl reprezintă procesele de restructurare pe care trebuie să le iniţieze.
Dacă înainte angajaţii refuzau concediile medicale, chiar în cazul unor afecţiuni severe, în ultimele luni am remarcat o creştere a numărului de zile de incapacitate de muncă. Concedii medicale sunt eliberate de medici de familie sau de specialişti pentru sindroame anxioase, lombalgii, sindroame depresive, insomnii, discopatii lombare etc.
Dr. Roxana Vlăescu, medic specialist medicina muncii, Policlinica Medici‘s
Numărul persoanelor care se adresează cabinetului de psihologie a crescut în ultimii doi ani, situându-se în prezent în jurul a 18%-20%. Dacă până acum adresabilitatea era de 1-2 persoane la două săptămâni, acum este de 2-3/săptămână.
Ca urmare a scăderii numărului de angajaţi, a modificărilor survenite în companii, dar şi a diminuării rezistenţei la schimbare, apar o serie de modificări ale stării psihice. Acestea pornesc de la simple stări de tensiune, încordare sau disconfort până la tulburări de comportament, tulburări anxios-depresive, atacuri de panică, creşterea consumului de alcool, tutun, droguri, abuz de medicamente. Cei mai afectaţi sunt tinerii cu vârste cuprinse între 25 şi 40 ani. Dintre cele două sexe, mai afectate sunt femeile, ele trebuind să păstreze un echilibru între familie şi dezvoltarea unei cariere.
