Desi au promis sa-i trezeasca la realitate, guvernantii au ezitari serioase. Se pare ca adevarul este prea crud pentru a fi digerabil, mai ales in pragul unei ierni costisitoare. Cert, momentul adevarului nu a sosit inca. Costurile concrete ale aderarii la Uniunea Europeana, detaliate pe intelesul fiecaruia dintre noi, fie nu sunt definitivate, fie sunt de natura sa prabuseasca ne moralul. Cea de a doua varianta este mai degraba cea credibila. Un eveniment de maxima actualitate, asteptat cu nera
Desi au promis sa-i trezeasca la realitate, guvernantii au ezitari serioase. Se pare ca adevarul este prea crud pentru a fi digerabil, mai ales in pragul unei ierni costisitoare. Cert, momentul adevarului nu a sosit inca. Costurile concrete ale aderarii la Uniunea Europeana, detaliate pe intelesul fiecaruia dintre noi, fie nu sunt definitivate, fie sunt de natura sa prabuseasca ne moralul. Cea de a doua varianta este mai degraba cea credibila. Un eveniment de maxima actualitate, asteptat cu nerabdare s-a produs fara ca taina sa fie dezlegata. Institutul European din Romania a facut public „Impactul aderarii la Uniunea Europeana asupra Romaniei” – set de studii anterior anuntat ca fiind raspunsuri la intrebarile: cat ne costa aderarea, cine plateste, cine pierde, cine castiga. Evenimentul a venit si a trecut, lasand in urma aceeasi nedumerire.
Ministrul integrarii se imbata cu apa rece
„Populatia Romaniei cunoaste efectele asociate aderarii la Uniunea Europeana mai bine decat cetatenii statelor membre, care sunt reticenti in aceasta privinta pentru ca nu sunt foarte bine informati”, considera Hildegard Puwak, ministrul integrarii europene. In replica, un coleg din Guvern crede ca „Romanii vad in Uniunea Europeana un fel de Mos Craciun, care va aduce bunastare pur si simplu sau un supermarket in care poti sa mergi sa cumperi tot ce vrei, daca ai bani”. Vasile Dancu, ministrul informatiilor publice, fie mai bine informat, fie mai realist decat sefa de la Integrare este curajos: „
sa vorbim despre ideea de criza, despre sacrificiile ce trebuie facute”. Ei bine, nici un oficial nu vrea sa vorbeasca despre asta, desi prin ministere socotelile sunt gata si, in linii mari, se cam stie cati someri vor fi, ce industrii vor muri, cat de dramatic se va subtia cosul zilnic, cati vor avea acces la asistenta sociala, cat la suta din venituri va fi inghitit de Fisc. Cum va arata Romania o data trecuta de marele hop este, deocamdata, secret de stat. Partial insa, lipsa rapoartelor oficiale nu inseamna ca, in linii mari, nu stim la ce ne putem astepta.
Ce ramane din industrie? Studiul Institutului de Integrare Europeana estimeaza ca lemnul si produsele din lemn, echipamentele radio-TV si de comunicatie, constructiile metalice si produsele din metal, textilele si produsele textile, imprimeriile si editurile, masinile electrice si echipamentele vor fi principalele castigatoare ale integrarii. Cu alte cuvinte, ar avea sanse de supravietuire. Asta nu inseamna ca vor putea realmente face fata concurentei vestice, cu atat mai mult cu cat investitiile romanesti sunt la pamant, iar capitalul strain ocoleste destinatia Romania. Iarasi, nu se poate spune cati oameni vor ramane in aceste industrii, avand in vedere ca produsele romanesti nu vor pieri doar daca devin rentabile din punctul de vedere al costurilor. De murit este posibil sa moara industria tutunului, mobilierului, pielariei si a incaltamintei.
Ce urmeaza sa se intample cu milioanele persoane ocupate in agricultura, avand in vedere ca suntem cea mai rurala tara din Europa (45% din populatie se indeletniceste cu agricultura de subzistenta)? Polonezii au calculat si pentru noi ca raman pe drumuri 4 milioane de agricultori, nu au gandit insa si mijloacele financiare de reorientare a tuturor acestor oameni.
Va fi oare bunastare in anul 2010? Acum Romania este penultima tara din Est la capitolul produs intern brut pe cap de locuitor si cu toate prognozele de crestere este putin probabil sa recupereze din handicap. La nivelul omului de rand este vizibil doar ca diferentele dintre preturile practicate de comerciantii din Uniunea Europeana si cei autohtoni sunt din ce in ce mai mici.
Cati dintre cei care vor sa munceasca in tarile Uniunii Europene (circa 50% din romani spera ca aderarea sa le aduca libertatea de miscare) isi vor vedea visul cu ochii? Uniunea Europeana a calculat ca, pe termen lung, nu poate „inghiti” decat cel mult 1% din populatia prezenta (300 de milioane de locuitori), iar la coada stau nu numai romanii. In primii sapte ani de dupa aderare oricum nu vor avea dreptul de a lucra peste granite, iar apoi se vor lovi de refuzul sistemelor de asigurari sociale vestice de a le plati drepturile.
Informatiile detaliate despre Romania in 2009, sa spunem, raman insa barfe de culise politice.
Pentru a ajunge la nivelul Sloveniei, in urmatorii patru ani, Romania ar trebui sa-si tripleze PIB/locuitor
Tara Populatia la 01.01.2000 PIB-ul in 2000 PIB pe locuitor %
(mii locuitori) (milioane euro) in 2000 in PPC din UE
Bulgaria 8.191 13 5.400 24
Romania 22.456 40 6.000 26,6
Letonia 2.424 7,7 6.600 29,3
Lituania 3.699 12,2 6.600 29,3
Estonia 1.439 5,5 8.500 37,7
Polonia 38.654 171 8.700 38,6
Slovacia 5.399 20,9 10.800 47,9
Ungaria 10.043 49,5 11.700 51,9
Malta 388 3,9 11.900 52,8
Cehia 10.278 55 13.500 59,9
Slovenia 1.988 19,5 16.100 71,5
Cipru 755 9,5 18.500 82,1
UE 376.455 8.526 22.530tt100