Datele privind evolutia economiilor in tarile CEFTA in anul 1999 permit diferentierea a doua grupe de tari, dupa ritmul cresterii economice.
O prima grupa cuprinde tari ca: Ungaria, Polonia, Slovenia, care au realizat cresteri economice anuale intre 4,1% si 4,9%, iar pe de alta parte, o grupa incluzand Cehia, Slovacia si Romania cu evolutii intre -3,2% si +1,9%.
Sintetizand experienta a zece ani de tranzitie, economistul Janos Karnai, un cunoscut teoretician al reformei in Europa Centrala si de Est, identifica doua strategii de abordare a reformei: de privatizare organica si de privatizare prin distribuire.
in prima varianta, caracteristica pentru Ungaria si Polonia, obiectivul prim a fost crearea conditiilor favorabile dezvoltarii sectorului privat prin: garantarea proprietatii, eliminarea barierelor ce ar putea frana crearea de noi firme, promovarea sectorului privat (politici de credit, fiscale etc.).
O alta trasatura esentiala a primei strategii este ca privatizarea s-a facut prin vanzare si nu prin distributie gratuita. Aceasta a permis selectia investitorilor dupa pretul oferit si angajamentele de investire ale acestora. Date fiind deciziile importante de restructurare, este de dorit sa existe un detinator al pachetului de control, fie el persoana fizica sau juridica si care, pe cat posibil, sa aduca un capital nou, semnificativ in societate. in sfarsit, pentru asigurarea unui mediu economic sanatos (guvernanta corporativa), este intarita disciplina financiara prin restrictii bugetare, legislatie clara privind falimentul, controlul financiar, contabilitatea si sistemul bancar.
Cea de a doua strategie, de privatizare gratuita, specifica Cehiei, Slovaciei, Romaniei, Rusiei, isi propune lichidarea sectorului de stat prin distributie egala a unei parti din proprietatea de stat catre cetateni.
Aceasta forma tolereaza sau uneori chiar incurajeaza preluarea intreprinderilor de stat de directori, iar cum acestia fac tot posibilul sa plateasca cat mai putin, in fapt este o pseudoprivatizare. Contrar variantei precedente, este preferata dispersia proprietatii, fara constituirea unui pachet de control de catre un intreprinzator astfel ca se poate spune ca de fapt predomina capitalismul popular.
Certificat pentru saracie
Si in Cehia, ca si in Romania, o mare parte a proprietatii a fost distribuita prin schema de vouchere (certificate), care apoi au fost concentrate de fonduri de investitii (SIF I – V in Romania). Acestea insa si-au axat activitatea in proportie covarsitoare spre plasamente financiare, si nu spre finantarea productiei din profitul (dividende) incasat.
O astfel de structura a proprietatii nu a stimulat imbunatatirea mediului de afaceri, iar restructurarea a trenat. Efectele negative sunt cele mai evidente in Rusia, unde manipularea transferului de proprietate a permis preluarea controlului asupra resurselor naturale (petrol, gaze) de catre birocrati.
Diferentierea rezultatelor economice poate fi constatata in continuare in ritmurile de crestere a productiei industriale (grafic) si a productivitatii muncii in industrie. Daca in Ungaria si Polonia ritmurile de crestere a productivitatii muncii au fost in 1999 de peste 9% fata de 1998, in Cehia si Slovenia cresterile au fost intre 1,4 si 3,1%.
Un alt mod de a privi Estul
Tranzitia de la socialism la capitalism fiind de fapt un proces inedit in istoria omenirii, este incontinuu susceptibila de surprize.
O privire mult mai optimista asupra evolutiei economiilor din Europa Centrala si de Est ofera studiul elaborat de Nomura Research Institute din Budapesta: „Cu privire la convergenta veniturilor in ECE”.
Cercetatorul Tsuneo Morita a pornit de la premisa reevaluarii factorilor de productie – pamant, munca si capital – in tarile aflate in tranzitie, in conditiile in care nivelul calitativ al exploatarii acestor factori s-a modificat esential in ultimul deceniu.
in acelasi timp, puterea de cumparare, exprimata in moneda nationala, este mult subevaluata prin simpla transformare in dolari sau euro. Fenomenul se explica prin dezvoltarea izolata a acestor economii, cu preturi controlate centralizat. Raportat insa la un cos de produse evaluat in valute forte, se constata ca puterea de cumparare pe locuitor creste simtitor. Recalculat in termenii puterii de cumparare reale, ritmul mediu de crestere a veniturilor medii pe locuitor a fost in ultimul deceniu de 5,47%/an, mult peste dinamica PIB/loc. Extrapoland aceste ritmuri de crestere, s-a calculat perioada de care diferitele tari au nevoie pentru a atinge nivelul minim al venitului/locuitor din tarile UE.
in cazul in care s-ar aloca pentru dezvoltare o rata a investitiilor de 30% din PIB, Romania ar avea nevoie de 17 de ani pentru a indeplini conditia de integrare cu privire la PIB/locuitor, adica de jumatate din PIB/locuitor al tarilor cu nivel minim in UE (Grecia, Portugalia sau Spania).
Chiar daca aceste calcule au un mare grad de aproximare, in functie de modelul de calcul aplicat, judecatile sunt corecte si conduc la concluzii de valoare practica. Astfel, se apreciaza ca in cresterea gradului de valorificare a factorilor de productie un rol esential joaca investitiile straine. De asemenea, daca noile tari candidate vor avea in momentul integrarii o evolutie identica cu cea a ultimelor tari admise in UE, este de asteptat ca in anii urmatori integrarii cresterea economica sa atinga valori de 10% pe an.